Iată că a trecut – mai mult sau mai puțin – un an de când s-a (re)animat viața politică de pe la noi. Adică de când PSD-ul a luat-o pe coajă, iar PNL-ul, deși vrea să dea impresia că face jocurile, a pierdut răsunător pe alocuri în fața USR Plus-ului. Care USR Plus a ajuns să nu mai joace doar rolul de Gică contra, ci a căpătat șansa să arate ce știe să construiască. Și de când AUR-ul a scos fruntea-n lume, ignorat de mulți. Și tot de când alde Ponta, Tăriceanu și Băsescu s-au trezit că gargara lor nu mai e suficientă. Singurul care a rămas constant e, evident, UDMR-ul – blamat de toți și luat în brațe de aceiași toți când doresc o majoritate parlamentară.
Cum stau, așadar, lucrurile după această teoretic resetare pe scena politicii românești?
PSD-ul tace și dă la gioale. Atât mai știe – vede conspirații peste tot, se plânge de cum a fost el furat la alegeri (parcă era o vorbă pe la noi cu cine strigă „Hoții!”) și, per total, pare să-și fi pierdut forța pe care o avea pe vremea când existau acolo lideri capabili să facă ceva. Nu m-aș grăbi totuși să-i cânt prohodul. Exact la fel era și în 2000, când a ajuns pe val după ce CDR-ul a avut grijă să se auto-saboteze. Și în 2016, după ce DA-PD-PNL-PDL a făcut același lucru. Chiar și când doarme, ori pare incapabil, PSD-ul tot se poate trezi răsărind ca o floricică înmiresmată. Rămâne de văzut dacă Dragnea, proaspăt ieșit de la Casa Scriitorilor, nu va încerca să pună din nou mâna pe putere (singur, sau, de ce nu, după un „Iartă-mă!” cu Ponta, atât de caracteristic politichiei autohtone).
PNL-ul arată în continuare că nu pricepe nimic. Raportează producții mari la hectar întocmai cum făcuse anterior PSD-ul, se laudă cu creșteri salariale și economice pe care omul de rând nu le vede (și, în buna tradiție PSD-istă, omul de rând care nu vede bunăstarea e prost), își permite sfaturi de o aroganță și un cinism înfiorătoare și, ca tot partidul ce se crede mare și tare, vrea să facă o schimbare de cadre (a se citi luptă pentru ciolan). Cîțu pare pe val, dar Orban nu se lasă și încearcă acum să pozeze în brusc-evlaviosul-iubitor-de-neam-tradiții-și-biserică, sperând că atitudinea asta de sfânt pocăit îi va aduce oarece simpatie.
USR Plus a dovedit, la fel ca alte partide la vremea lor, că nu trebuie să te doară gura să zici orice, până te vezi cu sacii în căruță. E ușor să lupți contra altora, e mai greu să construiești. Foarte greu, în cazul USR Plus, care s-a trezit cu orașe/sectoare acoperite de gunoaie, cu promisa apă caldă rămasă încă la stadiul de promisiune, cu revoluționarul PNRR scos pe nas de către UE, cu războaiele „fără penali în funcții publice” și „eliminarea pensiilor speciale” împotmolite, exact cum era de așteptat (pentru că și alții promiseseră) în chichițele legislative ale lui „n-avem ce face”. Nu-i bai, vor mai promite și alții ca să ajungă sus și, la fel, odată ajunși acolo, vor fi „învinși de sistem”. Mai rău decât toate astea (care, în opinia mea, erau de așteptat) se dovedește faptul că au făcut exact ca partidele ale căror practici le combăteau, adică au păstrat sistemul de cumetrii și au înlocuit „incompetenții lor” cu „competenții noștri”. Siiiigur! Iar unii dintre susținătorii lor se dovedesc vajnici apărători ai valorilor totalitariste, pe principiul „dacă arăți că n-am făcut ceva bine, ne ești dușman”. Curat schimbare, coane Fănică!
Din păcate pentru ultimele două partide, nu vor înțelege că, dacă vor pierde la următoarele alegeri, o vor face pe mâna lor. Nu. Vor considera, din nou, că „românii e proști că votează PSD-ul”, nu că ei nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor pe care le-au minț… ăăă… asta… promis.
AUR-ul s-a fâsâit un pic, trăind în bula sa la fel de ruptă de realitate ca a PNL-ului și USR Plus-ului. A fost teribil de amuzantă trâmbițarea glorioaselor victorii ce urmau să se arate în Republica Moldova, concretizate după alegeri în zicala „I-am bătut de s-au c***t pe noi”. În rest, iubirea de neam, teama de Dumnezeu și lupta contra hoției s-au văzut cu ochiul liber în cumetriile și afacerile „cinstite” la care s-au dedat unii membri de vază ai partidului. Nu că asta ar conta, pentru că majoritatea electoratului atras de această formațiune e genul care se duce după vorbe, nu după fapte.
În fine, ghiocelul UDMR-ist scoate capul din zăpadă și propune, în continuare, lucruri trăsnite. De data asta a lăsat-o un pic mai moale cu autonomia și tot felul de revendicări pentru minoritatea maghiară, dar acestea vor fi puse pe tapet când e nevoie. Deocamdată, Barna Tánczos face stand-up comedy cu pădurile și urșii, de parcă n-ar fi Ministrul Mediului, ci ar avea fix un rol opus.
Ca anecdotă, umblă vorba-n târg că un parlamentar UDMR ar vrea să aducă în discuție combaterea LGBTQ+, pe modelul practicat în Ungaria de Orbán Viktor. Cum acestea sunt și valorile susținute de AUR-ari, aștept cu nerăbdare să văd ce va prima la aceștia din urmă: „ura” față „cotropitorii” maghiari, sau cea față de „imoralitatea zilelor noastre”. Personal, mi-aș dori să văd o alianță UDMR-AUR contra mișcării LGBTQ+. Măcar s-avem circ de calitate. Bine, nu că ar pricepe ceva din el cine ar trebui să priceapă. Dar măcar așa, de culoare (ROGVAIV, dacă se poate).
Din păcate, se vede că politica românească este făcută de fripturiști, pe care nu-i doare gura să pozeze în salvatorii neamului, doar pentru ca, atunci când trebuie să treacă la fapte, să folosească primele cuvinte auzite la TVR după fuga lui Ceaușescu: „Fă-te că lucrezi!” De asemenea, arată cât de rupți de realitate sunt cei ce au petrecut prea mult timp în sinecuri bine plătite.
Apa trece, cumetriile rămân. Se-aude zvon că prea-cucernica Elena Udrea are niște proiecte pentru îmbunătățirea calității vieții din unele meleaguri ale țării ăsteia. Așa, pe bani curați, munciți cinstit. Aștept noile pilde și fapte ale martirului Dragnea.
