Abureli electorale

  • de

Autodenunț să fie, dacă aduce voturi e ok

Cam aici am ajuns. Bine, de fapt știam cu toții unde suntem, era clar pentru oricine că accesul la sănătate se face nu- mai cu pile și relații. Cine spune că n-a apelat vreodată la o cunoștință, la cine- va din sistemul medical, pentru a avea parte nu de tratament preferențial, ci măcar de ceea ce ar trebui să fie o ches- tiune de normalitate, e un ipocrit, un mincinos. Pe de altă parte, e refreshing, binevenit chiar, să auzi că acest tabu e spart și că mai apar unul și altul care spun clar, răspicat, că fără ajutorul unor șmecheri nu aveau acces la sănătate.

Uite, un șefulică de la PNL Cugir a stat și s-a gândit el așa, cu mintea lui, cum ar putea să mulțumească partidului? Și a ieșit public să-și povestească trăirile, lupta lui cu Covid. Luptă pe care n-ar fi câștigat-o, căci ce să vezi, a aflat Dumitrel de situația lui și „a vorbit la terapie intensivă”. Adică, o zice penelistul din Cugir, a dat Dumitrel zi de zi telefoane la doctori, s-a interesat de starea lui, i-a dat mesaje de încurajare dar, mai ales, „s-a interesat să am tratamentul cel mai bun”. „Fără el eram pa!”, mai zice individul. Și fără, desigur, Marius Hațegan și Alexandru Pereș, care au dat și ei din coatele lor politice, astfel ca individul să fie dus repede pe salon cu oxigen, să înceapă tratament și tot. Și a scăpat, că dacă n-ar fi scăpat nu mai putea omul să scrie un așa auto-denunț elogios. Așadar, ce învățăm de aici? Că e bine, dacă te îmbolnăvești, să fii prie- ten cu Dumitrel, Hațegan sau Pereș. Că altfel, plua oxigen, plua tratament. Mă rog, primești și dacă nu ești din gașca lor, dar după ce primește gașca lor. Deh, liberalism în plină splendoare!

Greaua moștenire electorală

Foarte mișto strategia asta electorală cu „greaua moștenire”. Toți au folosit-o, încât dacă ar fi să luăm de bun ce iese din gura politicianului, de vină pentru lipsurile de azi sunt clar turcii, care au prăduit meleagurile astea sau, de ce nu, romanii, care atunci când au trecut la sud de Dunăre au luat cu ei tot, mai pu- țin brânza, varza, viezurele și mânzul.  Și că tot veni vorba de mânz, până și Alin Ignat povestește, în niște clipuri electo- rale, cum PNL a luat guvernarea într-un moment de criză, când era greu și nasol și nimeni nu voia să-și asume. Băi, de parcă i-a forțat cineva să guverneze. De parcă nu ei, folosindu-se de toți traseiș- tii din Parlament, au răsturnat Guvernul și s-au înșurubat în Palatul Victoria. Dar ce să vezi, au preluat ei în cel mai negru ani din toții anii negrii ai României. Și au găsit numai dosare cu șină. Și vai și văleu. Și uite așa, la mai bine de un an de când se joacă cu bugetul și destinele țării, ce fac distinșii peneliști? Păi plâng, că e campanie, și cară în spate greaua moștenire. Că asta n-am înțeles noi, românii, pare-se. Că-i tot schimbăm la vot, în loc să-i lăsăm naibii vreo 20 de ani la guvernare, pe fiecare dintre ei, ca să apuce să și facă ceva. Băi, da’ greu ne mai prindem și noi. Noroc cu ăștia de plâng cu greaua moștenire în cârcă.

Too Lidl, too late

În sfrâșit, s-a deschis încă un Lidl în Alba Iulia. Că mna, în rest avem de toate. Sigur, povestea chestiei ăsteia din Centru, de unde fusese Piața Sifor, e una mai interesantă. Că, ok, e mai bine să fie ceva acolo, în locul acelei mizerii de talcioc, însă în bunul stil românesc, una vorbim și alta fumăm.

Adică, atunci când cei de la Lidl au venit cu marele proiect, ăștia din Primărie, cu urbanismul, ne povesteau despre o mare revitalizare a zonei centrale. Clă- diri înalte, așa și pe dincolo. Ăștia de la Lidl au venit cu un proiect, care nu era ce trebuia, așa că, după ce au intervenit distinșii oameni de casă ai administra- ției, alde arhitectul Străjan, s-a decis că totuși fac o construcție ceva mai mare. Și că vor face aici, la Alba Iulia, un cen- tru regional. Că asta era și șmecheria, de-asta le-au și dat voie să facă jucăria aia în Centru, că oamenii promiteau chestii, locuri de muncă și așa mai de- parte. Numai că, după ce s-au văzut cu treaba construită, plua centru regional. Că au construit așa, ca să fie mulțumită administrația, iar acum au să închirieze spațiile. Păi deh, așa se fac afacerile, asta înseamnă administrație cu viziune.

Pa-ul de început de final

Într-un gest absolut rarisim pentru cloaca politică, Paul Voicu a decis să demisioneze din postul de Consilier Local. Că doar a pierdut bătălia, a făcut de râs partidul și, iaca, s-a schimbat echipa de conducere. Numai că, înainte să aplau- dăm gestul, hai să luăm în calcul ce se întâmplă de fapt. Căci nu-i chiar așa, o retragere din-asta pe sistem onoare. Ntz! Se pare că, după ce Dumitrel l-a scos din orice cărți, că nu mai vrea să-l pună nicăieri nimic, iar Hava nu mai poate, pe Paulică îl va salva nimeni altul decât Florinache. Adică, omul va merge, din ce se zvonește prin jurul PNL, un fel de consilier parlamentar. Asta ca să devină funcționar public și ca să poată, după alegeri, să fie aterizat direct în postul de subprefect. Pentru că ăla de Prefect nu pupă el, chiar dacă cel mai probabil Albu va fi trimis să plimbe plicuri prin altă parte. Care e șmecheria? Păi, mâna asta întinsă de Roman e una calculată. Căci, după ce s-a lipit bine de Dumitrel și l-a scos pe Hava din ecuație, Florin va avea nevoie de susținere și când va fi să-l scoată din joc pe Dumitrel. Mai că e ad- mirabil jocul de strategie pe care-l face Florinache în interiorul PNL. Sărmanul Dumitrel nici nu știe ce i se întâmplă.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile