American Gods, un serial bun care ar fi putut să fie un super serial

Mai e puțin și se termină și cel de-al treilea sezon. Probabil că are să continue cu unul nou, la anul. Cu siguranță au să continue. Trebuie să continue. Pentru că „American Gods” este unul dintre cele mai mișto seriale. Cel mai mare regret e că l-au făcut cei de la STARZ, care e clar că n-au bugetele celor de la HBO, Netflix, Amazon sau Apple. Că dacă ar fi fost făcut de unul din canalele astea cu bugete care depășesc datoria noastră externă, Dumnezeule, Odin, ce serial ar fi ieșit. Tot ce-i lipsește sunt niște bani, ca să poată plia niște scene pe o poveste care e absolut mișto. Și mai e și puțin filosofică, așa, pe alocuri, căci pune în discuție însăși existența deităților.

Făcut după cartea lui Neil Gaiman, „American Gods” este un fantasy-history. Mă rog, aici l-aș încadra eu, căci îmbină minunat mitologia cu actualul, speculația cu realitatea. Practic, povestea începe cu Shadow Moon, un tip care tocmai iese de la pușcărie și care, cum necum, ajunge să lucreze pentru Wednesdy, un tip mai în vârstă și extrem de ciudat, jucat de Ian McShane. Care Wednesdy se dovedește a fi Ofnir sau Odin, sau ce nume a mai purtat deitatea asta.

Cum ar veni, toate popoarele și națiile care au format actualul popor american, cele care au emigrat acolo, au dus cu ele propriile deități, proprii zei și dumnezei. Care au rezistat cât au rezistat, până când au fost înlocuiți. Acum există alți zei, mai puternici. Există Media, există World Wide, există TechBoy, chestii la care „ne închinăm”. Iar toată povestea duce spre un război între vechii zei și zeii cei noi.

Sigur că zeii vechi, printre care și Odin, subzistă în America. Sunt niște zei în mizerie, care leagă de ultima fărâmă de adulare. Or, asta vrea Odin, să-i adune pe toți și să-i detroneze pe zeii cei vechi. Tema e una recurentă în mitologia popoarelor. Numai la greci, dacă mergem, găsim titanii, zeii din Olymp și așa mai departe, care se succed.

Însă în serial mai e reluată și o temă oarecum filosofică. Anume cât timp există un zeu, o deitate? Sper să nu mă înșel, însă parcă Hannah Arendt scria undeva despre faptul că toți zeii popoarelor sunt niște zei sângeroși, chiar și Dumnezeul creștin, că toți cer ca în numele lor să fie vărsat sânge. Și că, odată ce și-au astâmpărat setea asta, odată ce suficient de mulți oameni au murit în numele lor, ei încetează să mai fie, dispar pur și simplu.

Ei bine, cam asta e și Situația lui Odin și a altor zei, duși pe tărâm american de toate popoarele care s-au dus sau au fost duse acolo. Iar ei riscă să fie anihilați, motiv pentru care Odin caută o coaliție care să-i detroneze pe cei noi.

Mai e însă și o altă chestiune, ce ține tot de filosofie, cumva. Căci Odin și „garda veche” de zei sunt zei asumați, adulați cu bună știință. Oamenii se închină lor, voit sau de frică, însă în mod conștient. Ceea ce le dă putere și-i face, practic, să existe. Ei sunt, cumva, o emanație a propriei noastre adulări, a propriei noastre supuneri lor. Răstimp, zeii cei noi, Internetul, MassMedia, Tehnica, toți ăștia sunt niște zei parșivi, care trăiesc în umbră. Pe ei îi adulăm în mod inconștient. Ne închinăm lor fără să știm că o facem. Le devenim captivi nu de frică sau din dorință ci involuntar, pentru că ne sunt la îndemână, pentru că ne devin indispensabili.

Ei bine, și în toată povestea asta se plimbă Odin, împreună cu Shadow Moon și cu alții, în căutare de alți zei care subzistă, de la zeul morții din Egipt până la Zeița Iubirii din Sheeba, de la deități slave până la altele din Carthagina sau altele și altele care, într-un moment sau altul, au fost duse pe tărâm american de către coloniști. Desigur, cu deitățile locului, ale amerindienilor, care sunt și ele prezente și încă există.

Sincer, e o poveste minunată, pe alocuri absurdă, alteori ciudată, însă e o poveste superbă care, din păcate, nu are un buget pe măsură. Cu toate astea, cei de la STARZ au reușit să facă un super serial, de unde și cele două nominalizări Emmy. Așadar, enjoy!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile