Lucian Dragos BOGDAN

Falsa vină a unor miliardari

Când nu mă irită, mă amuză teribil socialismul implementat din banii altora. Adică a sta pe margine și a spune ce trebuie să facă bogații cu banii lor și cum, dacă ei nu vor asta, e normal să intervină statul, luând de la cei ce au și dând celor ce n-au. Mi se pare din aceeași categorie cu cei mulți care știu ce ar trebui să faci tu cu afacerea ta ca să meargă mai bine  – acei mulți neavând niciodată propria afacere, ci lucrând ca angajați la vreun privat, ori, ca să fie tacâmul complet, să fi lucrat doar la stat toată viața lor.

Evident, discuția nu se poate reduce la un simplu „ai – dai, n-ai – primești”. Analiza e complexă în ceea ce privește ce faci pentru cei care n-au posibilitatea să se întrețină (de exemplu persoanele cu dizabilități), ori despre o eventuală impozitare sporită a celor cu venituri peste un anumit nivel etc. Firește, aici se pot urmări diferite aspecte, căutându-se soluții funcționale la nivelul societății, deoarece o civilizație evoluată presupune să nu ne mai limităm doar la supraviețuirea celui mai puternic, ci la implementarea unor variante în care să se ofere oportunități tuturor membrilor comunității. Oportunități, nu pomeni. Din momentul în care trecem la abordarea haiducească a lui „luați de la bogați ca să dați săracilor, fiindcă bogații sunt ăia răi, iar săracii victimele”, discuția se încheie pentru mine.Citește mai mult »Falsa vină a unor miliardari

A mai trecut un an prin noi…

Iată că a trecut – mai mult sau mai puțin – un an de când s-a (re)animat viața politică de pe la noi. Adică de când PSD-ul a luat-o pe coajă, iar PNL-ul, deși vrea să dea impresia că face jocurile, a pierdut răsunător pe alocuri în fața USR Plus-ului. Care USR Plus a ajuns să nu mai joace doar rolul de Gică contra, ci a căpătat șansa să arate ce știe să construiască. Și de când AUR-ul a scos fruntea-n lume, ignorat de mulți. Și tot de când alde Ponta, Tăriceanu și Băsescu s-au trezit că gargara lor nu mai e suficientă. Singurul care a rămas constant e, evident, UDMR-ul – blamat de toți și luat în brațe de aceiași toți când doresc o majoritate parlamentară.

Cum stau, așadar, lucrurile după această teoretic resetare pe scena politicii românești?

PSD-ul tace și dă la gioale. Atât mai știe – vede conspirații peste tot, se plânge de cum a fost el furat la alegeri (parcă era o vorbă pe la noi cu cine strigă „Hoții!”) și, per total, pare să-și fi pierdut forța pe care o avea pe vremea când existau acolo lideri capabili să facă ceva. Nu m-aș grăbi totuși să-i cânt prohodul. Exact la fel era și în 2000, când a ajuns pe val după ce CDR-ul a avut grijă să se auto-saboteze. Și în 2016, după ce DA-PD-PNL-PDL a făcut același lucru. Chiar și când doarme, ori pare incapabil, PSD-ul tot se poate trezi răsărind ca o floricică înmiresmată. Rămâne de văzut dacă Dragnea, proaspăt ieșit de la Casa Scriitorilor, nu va încerca să pună din nou mâna pe putere (singur, sau, de ce nu, după un „Iartă-mă!” cu Ponta, atât de caracteristic politichiei autohtone).Citește mai mult »A mai trecut un an prin noi…

Festivalul Național de Folclor „Inimi Fierbinți în Țara de Piatră” de la Abrud

Timid, viața încearcă să revină la normalitatea din trecut. Bine, în anumite aspecte a revenit rapid la setările inițiale, câtă vreme guvernanții, în marea lor înțelepciune, au dat liber. Da-da, știu, au făcut recomandări, dar pentru noi sunt zero barat. Și, de unde stăteam destul de bine cu vaccinările, ne-am dus în cap. Să sperăm că nu se vor vedea efectele.Citește mai mult »Festivalul Național de Folclor „Inimi Fierbinți în Țara de Piatră” de la Abrud

Arta: conservatorism, propagandă, simbol

A fost o vreme când studiourile Disney au ieșit în evidență prin faptul că au concurat filmele folosindu-se de desene animate. Pentru mine, au fost un paradis, o lume în care am evadat – copil și adult fiind. M-au impresionat.

Acum, lucrurile s-au schimbat. Disney își transformă vechile desene animate în filme. Le-am văzut pe unele dintre ele și mi s-au părut în general reușite.Citește mai mult »Arta: conservatorism, propagandă, simbol

Un festival lyonez. Partea a III-a

În articolul trecut am vorbit despre relația scriitor-cititor, cu totul diferită de ceea ce am avut ocazia să văd pe la noi în majoritatea cazurilor când evenimentele literare implicau autori peste o anumită vârstă. Și, deși festivalul Quais du Polar e construit preponderent în jurul acelei relații, mai include și altceva – cum ar fi diverse discuții cu public. Sau paneluri, cum a început să se spună tot mai frecvent (și) pe la noi. Ceva de genul celui ținut de nordici, despre care v-am povestit deja, doar că de data asta nu e cu public format din autori, editori, redactori, agenți literari, bibliotecari și librari, ci din cititori. Și se țin în săli mari, unde încap câteva zeci de persoane, cu acces pe bază de bilet (dacă nu te miști repede, riști să nu mai prinzi loc la vreo prezentare ce ți se părea interesantă).Citește mai mult »Un festival lyonez. Partea a III-a

Cine are nevoie de educație sexuală?

Programa școlară ia în calcul vârsta de la care un copil e pregătit să învețe anumite concepte de matematică, fizică, istorie, geografie, limbă (maternă și străină), biologie etc. El nu e traumatizat de asimilarea lor – eventual, dacă nu le face față, înseamnă că nu se străduiește destul, pentru că „un copil de vârsta lui ar trebui să se descurce cu astea”.

Asta e partea serioasă, conștiincioasă, cu copilul muncitor. Există și partea cu copilul pe care părintele îl consideră „suficient de mare ca să-i facem ziua la un local, unde să invităm alți copii, să se distreze”. Sau cu copilul suficient de mare ca să primească cine-știe-ce gadget.Citește mai mult »Cine are nevoie de educație sexuală?

Un festival lyonez

Așa cum spuneam, „Misterele Bucureștiului” s-a vrut a fi versiunea autohtonă a celui mai mare festival de polar din Franța: Quais du Polar, care se ține în fiecare an la Lyon.

Dacă voi începe relatarea cu drumul până acolo, veți zice că-s sadic. Adică, am mai zis despre cum am mers cu avionul în Hexagon. Doar că, atunci când vine vorba despre transporturile din Franța, lucrurile nu sunt niciodată clare. Ca la noi, de altfel, că nu degeaba avem atâtea în comun.Citește mai mult »Un festival lyonez

Din capitala Moldovei în capitala de suflet. Avancronica expoziției artiștilor ieșeni

După toată perioada asta de pandemie, cu restricții și constrângeri, în care arta a fost mutată în spațiul virtual, iată că încet revenim la așa zisa normalitate.

În 11 iunie, Alba Iulia va găzdui o expoziție de pictură și sculptură în cadrul căreia vor fi prezentate lucrări ale artiștilor ieșeni, membri UAPR. În rândurile de mai jos, găsiți o scurtă avancronică a evenimentului ce va fi găzduit de Galeriile de Artă din Alba Iulia, precum și câteva din gândurile Anei Pantea, pictor și președinte al filialei din Alba a Uniunii Artiștilor Plastici din România.Citește mai mult »Din capitala Moldovei în capitala de suflet. Avancronica expoziției artiștilor ieșeni