Lucian Dragos BOGDAN

Povești de șomer în Alba Iulia

Promiteam într-un articol precedent relatarea unor povești legate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba.

Primul meu contact cu instituția a avut loc acum aproape o jumătate de secol, când am fost să-mi bag șomaj pentru că terminasem facultatea și nu-mi găsisem încă loc de muncă. Instituția nu mi-a prezentat nicio listă cu firme care ar fi fost în căutare de oameni cu calificarea mea. Dar, na, vorbim despre antichitate. Pentru doamna care mi-a luat actele a fost dificil până și să noteze profilul absolvit de mine. Copiat de ea, „management” a devenit „menegement”. Monsieur citește, monsieur scrie. Mă rog, n-am stat mult șomer și nu mai știu cum a fost când am încheiat socotelile acolo.Citește mai mult »Povești de șomer în Alba Iulia

Un oraș parvenit

Când prieteni și cunoscuți de-ai mei au ajuns prin Alba Iulia, au fost surprinși de sloganul „cealaltă capitală”. Pe unii dintre ei i-a amuzat, dar n-am înțeles de ce. La noi, la români, e un obicei să ne identificăm prin raportare la altceva. Capitala nu e la București, ci în Micul Paris. Câmpia Libertății nu se află la Blaj, ci în Mica Romă. Unul dintre cele mai buni jucători de fotbal de la noi n-a purtat numele banal de Hagi, ci supranumele de Maradona din Carpați.Citește mai mult »Un oraș parvenit

Misterele Bucureștiului (partea a III-a)

Drumul către București a reprezentat ocazia ideală să constat cum se văd lucrurile pentru cineva venit de-afară. Călătoria a-nceput bine, pe autostrada către Sibiu, apoi am trecut pe drumul obișnuit, odată cu intrarea în defileul Oltului.

Johana Gustawsson s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, apoi m-a întrebat: „Pe aici de ce nu e autostradă?” I-am explicat că se tot fac planuri, studii de fezabilitate, că aia, că ailaltă. M-a ascultat răbdătoare, apoi mi-a atras atenția că e un defileu larg, unde e loc pentru autostradă, nu o zonă montană accidentată, pe unde e nevoie de sumedenie de tuneluri, urcări și coborâri și alte cele, care ar face lucrarea foarte dificilă (nu imposibilă, că genul acesta de lucrări sunt la ordinea zilei în țări precum Austria, Elveția, Germania și altele unde confortul cetățeanului vine înaintea gargarei politice). Concluzia discuției a fost că cei aflați la conducerea țării își bat joc de noi. Și nu eu sunt cel care a tras-o.Citește mai mult »Misterele Bucureștiului (partea a III-a)

„Lipsa scrisului îl obosește pe autor”

Dănuț Ungureanu este scriitor, jurnalist, scenarist și dramaturg. A debutat în 1982 în revista „Știință și tehnică”, iar primul volum i-a fost publicat în 1993. Povestirile sale au apărut în diverse reviste, volume colective și almanahuri. Pentru scrierile sale a primit numeroase premii. În perioada 1990-2003 a lucrat în presa scrisă, la ziarele „Tineretul liber” și „Curentul”. A scris, individual și în colaborare, scenarii de televiziune pentru grupul umoristic „Vouă”, piese de teatru și scenarii de filme de lung metraj.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, precum și membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.

Romane: Așteptând în Ghermana; Însemnările damei de silicon; Urme de sfinți; Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia; Noaptea în oraș, fără părinți; Luna în orașul blestemat; Conspirația femeilor.Citește mai mult »„Lipsa scrisului îl obosește pe autor”

Misterele Bucureștiului (partea a II-a)

Precum ziceam, Galațiul a rămas pentru mine o destinație pe care ar trebui să mi-o pun pe listă pentru o vizitare ulterioară. Altfel, pot spune doar că am fost pe-acolo și atât, fără să am timp pentru aproape nimic din ceea ce dă culoare locului.

Am pornit a doua zi să fac drumul invers, de pe malul Dunării până pe cel al Mureșului. De data aceasta, o aveam în mașină și pe scriitoarea Johana Gustawsson, împreună cu sora ei, o persoană pasionată de fotografie. Una dintre primele întrebări a fost „e departe Alba Iulia?” Răspunsul în kilometri n-a ajutat prea mult. Că, na, dacă am avea și noi autostrăzi, în patru ore s-ar rezolva treaba. Din păcate, noi inaugurăm cu mare fast și ne lăudăm cu bucățele de câțiva kilometri care pleacă de nicăieri și duc niciunde. Exact ca pistele de biciclete din Alba Iulia, de-ți vine să te-ntrebi de ce s-au mai obosit să le facă.Citește mai mult »Misterele Bucureștiului (partea a II-a)

Misterele Bucureștiului (partea I)

S-a-ntâmplat, pe vremea când pandemia nu îndepărtase oamenii și nu-nchisese evenimentele culturale, să particip, la interval de câteva luni, la cel mai mare festival de literatură polițistă din Franța și, respectiv, la încercarea autohtonă de a organiza ceva similar.

Om sucit cum mă aflu, n-o să povestesc întâmplările în ordinea în care s-au petrecut, ci de-a-ndoaselea. Voi începe, așadar, cu aventura de pe meleagurile patriei, desfășurată la-nceput de vară și abia apoi mă voi întoarce-n primăvara ce mi-a purtat pașii pe meleagurile urmașilor galilor.Citește mai mult »Misterele Bucureștiului (partea I)

Bășcălii de primăvară

Cea mai tare bășcălie a făcut-o însăși primăvara. Că nu e clar dacă a venit, sau doar ne-a servit un „dacă doriți să revedeți selecțiuni din programul de toamnă-iarnă, asezonat cu impresii de vară”. De fapt, nici acum nu știm dacă am ieșit din iarnă, ori deja suntem intrați în vară. Sau le parcurgem alternativ, pe principiul două pe față, două pe (din) dos.

Așa că, dacă tot face mișto vremea de noi, hai să facem și noi mișto de vremuri.Citește mai mult »Bășcălii de primăvară

Nu strică să fim precauți

Încă de când am aflat despre el, am privit circumspect partidul AUR. În primă fază, pentru că am o reținere față de orice mișcare ce orbitează în jurul conceptelor de naționalism, credință și familie. Nu de alta, dar primele două nu se pupă cu valorile mele, iar la cel de-al treilea am observat că e scos în față în varianta „familie tradițională”, alte posibile versiuni (familie monoparentală, familie fără copii, concubinaj, relație între persoane de același sex ș.a.) fiind considerate, într-o măsură mai mică sau mai mare, greșeli ce trebuie combătute. Adică, din nou, ceva diferit de valorile mele.Citește mai mult »Nu strică să fim precauți

Cultura digitală

Când dorești ca un anumit fenomen să ia amploare, ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție, ai mai multe variante. Una dintre ele presupune inteligență, putere de convingere, abilitate de a crea un cadru potrivit, o strategie prin care să atragi lucrurile în direcția dorită și un plan de marketing corespunzător. Cealaltă metodă e cea simplă, limitată, a datului cu parul. Faci așa fiindcă așa am zis eu, iar cum eu sunt mai mare și mai tare, ești obligat să asculți!Citește mai mult »Cultura digitală

Alcifron sau micul filosof

Pe lângă dulciuri și alte mici bucurii, iepurașul mi-a adus și „Alcifron sau micul filosof”, o carte cu dialoguri scrise de George Berkeley, despre care recunosc că nu auzisem. De carte deloc, iar despre Berkeley doar în treacăt, iar asta mai mult din cauză că a dat numele orășelului din California precum și mult mai celebrei universități. Însă, spre rușinea mea, deși nu mi-e tocmai rușine, nu citisem nimic din opera fostului episcop. Citește mai mult »Alcifron sau micul filosof