Probabil că va mai trece mult și bine până când apocalipsa nu va mai fi un subiect atât de la modă în filme și seriale. Pandemia asta parcă a transformat întreaga industrie cinema, iar filmele cu viruși și sfârșitul omenirii au devenit un fel de filmele de acțiune din anii 80-90.
Și e păcat de Awake, filmul ce poate fi văzut pe Netflix, pentru că pare să fi luat un subiect altfel super mișto, care merita explorat în fel și chip, și l-a adaptat parcă zilelor astea nenorocite, în care Covidul încă ne dă bătăi de cap.
Totul începe, cum altfel?, cu sfârșitul. Al unei fetițe, care aproape că moare într-un accient, și al lumii, evident. Că așa e cu apocalipsa, care vine de-odată și ia pe toată lumea prin surprindere, mai ceva ca anotimpurile pe primari și șefi de consilii județene. În Awake, treaba asta e sub forma unei chestii care face ca niciun aparat electronic să nu mai funcționeze. Sigur, până aici pare un fel de chestie fumată, că s-au mai făcut o sumedenie de astfel de filme în care, ce să vezi, dispare internetul și curentul după care trecem la involuție. Numai că treaba asta care dă peste cap tot ce înseamnă sistem electronic reușește să deregleze complet și umanitatea, în sensul că nimeni nu mai poate să doarmă.
Și de aici, de la nesomn, tot tămbălăul și toată povestea filmului. O tipă, fost soldat, interpretată de Gina Rodriguez, altfel singura actriță pe care am recunoscut-o în tot filmul ăsta, încearcă să-și salveze familia, anume fetița și fiul adolescent. Căci, firește, în nici două trei zile de la marele eveniment, lumea începe să o ia razna. Ea, Jill, lucrează la ceva centru din-ăsta de cercetare unde, pur întâmplător, o colegă sau șefă de-a ei, ce o fi, e taman psihiatru și se ocupă de chestia asta cu nesomnul. Imediat, apare armata care formează un fel de echipă ce umblă să caute un vaccin, o soluție. Au și un caz de femeie care reușește să doarmă, în persoana unei babete aflate în metastază, pe care o folosesc drept cobai. Cum e de așteptat, eroina noastră, Jill, nici nu vrea să audă de treaba asta și încearcă să o ia pe cont propriu. Pentru că de ce nu? Că dacă mergea din prima cu ăia din armată, care oricum părea cel mai sigur pariu pentru o soluție, se termina dracului filmul la minutul 20. Asta ca să nu mai zic că, absolut enervant, toată chestia cu nedormitul e explicată în trei fraze. Adică ceea ce ar fi putut să fie cea mai interesantă parte din film, să-l facă unul psihologic pe bune, a fost redusă la câteva fraze în care sunt explicate etapele prin care trece corpul uman dacă nu dormi. După care acțiune tati! Acțiune și pușcături și pac pac pac! Un popă, predicator, află că fetița lui Jill poate să doarmă, așa că vede în ea un miracol. Ceilalți din congregație văd în ea un miel bun de sacrificat. Că-s cam razna de la somn. Desigur, se bat, se alea, și până la urmă scapă. Adică aproape scapă, că ajung fix lângă o pușcărie unde sute de deținuți stau așa, în drum, ca niște dilimani. Când ajung acolo, Jill și copiii, toți pușcăriașii vor să-i facă rău. Că ce să-i și facă? Numai că, tuzgureanu de scenarist, a băgat printre ăia și pe un deținut bun, care le salvează. Și-și dau seama că tot la ăia militari e mai bine, așa că se duc să-i caute. Bine, de fapt Jill are alt plan, că vrea să le fure soldaților cobaiul, adică pe babeta în metastază, care să-i crescă fetița după ce ei mierlesc. Nu mai intru în detaliile imbecile în care asta încearcă să învețe copilul de 7, 8 ani, în câteva pauze de condus, tot ce trebuie să știe în viață. Ce tâmpenie! Până la urmă ajung acolo, la unitatea militară a lui pește prăjit, unde evident că ăia n-au găsit nici o soluție. Doar își mai injectează ceva seruri, ca să o lungească așa. Normal, nici nu ajung ăștia bine, că toată lumea o ia razna de la nesomn, soldații se împușcă între ei și unitatea militară devine un fel de măcelărie. Fratele ăsteia mici, mai că moare și el. Îl salvează însă asta mică, cu un defibrilator. De unde și soluția lui pește prăjit, pe care o descoperă copilul de 8 ani. Adică, pentru a scăpa de virus, de ce naiba o fi, și să poți să dormi, trebuie să mori puțin, fie și câteva secunde. După care, dacă revii la viață, ești ca nou. The end! Ce tâmpenie de film!
