Editorial

pagina 16

Falimentul unei societăți

Părea pierdut în negura timpului, la fel ca și tinerețile demult apuse ale lui Iliescu. Și totuși, iată, ce se întâmplă în ultimele zile te duce cu gândul la acele vremuri pe care nimeni nu crede sau vrea să le retrăiască. E greu de crezut că o mineriadă ar mai fi posibilă acum. Și, totuși, simplul ieșit în stradă al minerilor, un protest cât de mărunt, trezește amintiri. Și te face să-ți pui întrebări, în timp ce acele amintiri îți provoacă un fior pe șira spinării. Să fie oare posibil?

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Munca la stat și statul la stat

Munca la stat este mult mai bine plătită decât cea din privat. O afirmație cât se poate de corectă, însă una al cărei sens este de cele mai multe ori pervertit. Căci, ce infamie!, la stat e huzur. Și parțial chiar este huzur. Însă această asociere dintre salariul mare și huzur nu-i tocmai corectă și nicidecum exactă.

Să privim puțin lucrurile mai departe de prejudecăți și de gura lumii. Da, salariul la stat, în medie, este mai mare decât la privat. Însă care e proporția, teoretic și scriptic, de personal pregătit la stat și care de personal necalificat la privat? Statul nu prea angajează muncitori necalificați, sudori, sculei matrițeri ori meseriași, în general, pentru că nu există astfel de posturi.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Planificare fără finalizare

Acum ceva mai bine de un an, băieții din PNL și USR, actualii guvernanți va să zică, ne vorbeau despre nevoia de anticipate. A venit pandemia și n-a mai fost să fie. Cei din PNL au fost însă la guvernare, susținuți fățiș de cei din USR și chiar de cei din UDMR. Rezultatul preconizat al viitoarelor alegeri era clar. PNL urma să ajungă la guvernare, alături de USR și UDMR, lucru care s-a și întâmplat. Ne aflăm, așadar, în situația în care cei care astăzi sunt la butoane nu mai au „scuza grelei moșteniri”, căci s-au moștenit pe sine, parțial cel puțin.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Dubla măsură

Pare că am ajuns în punctul în care simplul și banalul fapt de a exista pe aceste meleaguri poate fi declarat o comorbiditate. Comorbiditatea de a fi român în România, cetățean din tagma celor lipsiți de privilegii.

Statul, sistemul, cum vrem să-l numim, pare nimic mai mult decât un catalizator al tragediilor. O nouă tragedie nu stă sub semnul lui „dacă?” ci al lui „când?”. Că vorbim de șosele, de poluare sau mai ales de spitale, unde în teorie mergi să te faci bine, toate fac parte din terenul minat cu viitoare tragedii. Pe șoselele din România se moare mai des și mai bine decât în vest, aerul inhalat ne termină mai sigur ca dincolo iar șansele de a te vindeca în spitalele de stat sunt probabil la fel de mari ca cele de a te trezi cu o altă boală, luată de pe acolo. Asta dacă ai norocul de doar o boală.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Luminița de la capătul bugetului

Aparent suntem pe drumul cel bun spre „revenirea la normalitate”, cum le place să spună mai tuturor celor care ocupă o funcție călduță în darnicul aparat al statului român. Există un vaccin,  iar asta creează un orizont de așteptare, ceea ce e bine, măcar pentru psihicul nostru, chiar dacă un simplu calcul matematic ne arată că, în ritmul în care vaccinăm, va mai curge multă apă pe Mureș până vom atinge acel număr de persoane vaccinate, care să asigure imunitatea de turmă. Practic, suntem încă departe, dar măcar știm încotro ne îndreptăm.Citește mai mult »Luminița de la capătul bugetului

Când asistații social le iau bugetul de la gură unor politicieni

Există unii politicieni, în special din categoria celor care se dau „de dreapta”, care revin mai mereu la tema asistatului social care căpușează bugetul fără să producă nimic. Că nu se poate să tot dăm bani la unii care nu fac nimic, care nu muncesc pentru comunitate și, în fapt, nu merită ajutoarele astea sociale. Ar fi de-a dreptul haios dacă n-ar fi ridicol, să-i vezi pe unii care au strâns averi uriașe frecând menta în fel și fel de funcții publice cum, de la înălțimea miilor de euro pe care-i încasează lunar, se iau de piept cu amărâții ăia care încasează câteva sute de lei pe lună „fără să presteze”. Că, zic ei, facem risipă.Citește mai mult »Când asistații social le iau bugetul de la gură unor politicieni

Furnizorii de servicii și morțișorii mămicilor lor

  • de

Există oare ceva mai frumos pe lume decât acel drum spre nicăieri, în 7 pași, care începe cu „pentru serviciul…. apăsați tasta…” și care, într-un final, se termină cu o conversație avută cu cineva care, de obicei, habar n-are despre cum poate fi rezolvată problema ta, dar îți promite, se jură chiar, că va transmite „problema” la „tehnic”? O minunăție! Și ce frumos începe cu acel „această convorbire va fi înregistrată pentru îmbunătățirea… continuarea ei înseamnă că vă dați acceptul”. Băi, feerie pe lume! E echivalentul unui pumn de calmante, luate cu un pahar mare cu vodcă. Nimic nu te liniștește mai tare decât o discuție cu „customer service”-ul companiilor de pe la noi.Citește mai mult »Furnizorii de servicii și morțișorii mămicilor lor

1 după 0 o fi mai bine?

Pe vremuri, la-nceput de an se făceau planuri. Acum se fac „rezoluții”. După cum s-a derulat 2020, cred că anul ăsta ar fi suficient să ne facem speranțe. Speranțe că va fi ceva mai apropiat de ceea ce consideram, până nu demult, a fi normalitatea.

Unii zic că a fost un semnal de alarmă și că ar trebui să ne „resetăm”. Să conștientizăm că mergeam pe un drum greșit, să schimbăm „paradigma”. În opinia mea, cu sau fără schimbare, o pandemie ne-ar fi lovit la fel de crunt. Pentru că n-ai cum să-ți planifici lucrurile pornind de la ideea unei posibile pandemii. Nu de alta, dar sunt ț-șpe moduri în care ea se poate manifesta și evolua. Și, chiar dacă, să zicem, am putea face un plan ca să nu mai fim prinși cu pantalonii-n vine, ce te faci cu alte posibile dezastre: erupții catastrofale care fac atmosfera irespirabilă, ciocnirea cu un asteroid, un război mondial nuclear și altele?Citește mai mult »1 după 0 o fi mai bine?

Posibil mai bine, probabil mai rău

A trecut un an atât de prost încât e greu să nu fii optimist pentru 2021. Trebuie ca ăsta, pe care tocmai l-am început, să fie unul mai bun. Și, totuși, pe ce ne-am putea baza un așa optimism? Sigur, există în sfârșit un vaccin și putem să ne gândim că mai devreme sau mai târziu vom fi scăpat complet de pandemia asta. Însă tunelul e unul extrem de lung iar luminița abia dacă se vede. Apariția vaccinului pare mai mult un fel de „feel good moment”, un fel de limită de atins din „peratologia” lui Liiceanu, nicidecum un plan clar, cu termene și etape. Citește mai mult »Posibil mai bine, probabil mai rău