Saptamana 20

Saptamana 20

Mă dusei la vaccinare…

Fiindcă stelele s-au aliniat într-un mod pozitiv, iar eu m-am dovedit doritor să profit de norocoasa conjuncție, am ajuns pe lista beneficiarilor vaccinului care împarte acum lumea în „deștepți” și „proști” (evident, fiecare consideră că e în prima tabără, iar cei de părere contrară sunt în cealaltă).Citește mai mult »Mă dusei la vaccinare…

STAND-ul cu așteptări

  • de

Cred că e cel mai bun serial peste care am dat în ultimele săptămâni, chiar dacă a trebuit să aștept cel de-al 5-lea episod ca să-mi dau seama de asta. Și chiar dacă nu are cine știe ce notă pe IMDb.

The Stand, că așa-l cheamă pe serial – sau „Virus Mortal” în traducere românească – e o adaptare a cărții omonime a lui Stephen King, scrisă prin 1987. N-am citit-o, că nu mă dau în vânt după genul ăsta de scrieri, însă după serialul ăsta n-ar fi exclus să ajung la ea.Citește mai mult »STAND-ul cu așteptări

C-așa-i HoReCa pe la noi, un pas în față, în spate doi

Hai, gata, că prea ne-am distrat destul cu restaurantele și barurile deschise. Prea ne obișnuisem cu incidența aia mică și cu ideea că, în tot haosul ăsta, mai putem face și lucruri normale. Bine, un loc din trei, dar tot era ceva, că terasele pot fi ele deschise cât vor, dacă riști să-ți înghețe băutura în pahar.Citește mai mult »C-așa-i HoReCa pe la noi, un pas în față, în spate doi

Când asistații social le iau bugetul de la gură unor politicieni

Există unii politicieni, în special din categoria celor care se dau „de dreapta”, care revin mai mereu la tema asistatului social care căpușează bugetul fără să producă nimic. Că nu se poate să tot dăm bani la unii care nu fac nimic, care nu muncesc pentru comunitate și, în fapt, nu merită ajutoarele astea sociale. Ar fi de-a dreptul haios dacă n-ar fi ridicol, să-i vezi pe unii care au strâns averi uriașe frecând menta în fel și fel de funcții publice cum, de la înălțimea miilor de euro pe care-i încasează lunar, se iau de piept cu amărâții ăia care încasează câteva sute de lei pe lună „fără să presteze”. Că, zic ei, facem risipă.Citește mai mult »Când asistații social le iau bugetul de la gură unor politicieni

Nimic nou, politic show

  • de

V de la Veorica

În toată nebunia asta cu pandemia, în care aproape că o luăm pe arătură numărând ba cazuri noi, ba statistici cu incidență, cu limite peste care intrăm în te miri ce scenarii, ba tot procesul ăsta de vaccinare rapidă, care va dura niște ani buni, o veste mirobolantă a trecut aproape pe sub radarul presei: Viorica Dăncilă a scos o carte. Nu e glumă, chiar a apărut o carte sub semnătura Veoricăi. Ați observat, n-am zis că a scris, că nu suntem siguri de asta. Și asta nu din cauză că o bănuim că ar fi incapabilă de așa ceva. Până la urmă există – bănuim – și politicieni mai proști, unii chiar cu doctorate. Apoi, poate că e o carte de colorat, cine știe, că n-am apucat să o citim. „Partea ei de adevăr” se numește și nu, n-avem de gând să o citim. Vorba cuiva de pe net, n-are rost să o citesc, că am văzut deja filmul și a fost unul foarte prost.Citește mai mult »Nimic nou, politic show

Liviu Surugiu: În 2021 am de gând să scot cel puțin trei cărți, chiar dacă ar începe un război mondial – cu atât mai mult

Liviu Surugiu este scriitor și scenarist de SF, ficțiune speculativă și thriller religios. A publicat în numeroase reviste de profil din țară și străinătate. În 2013 a ajuns în finala organizată de HBO în colaborare cu TIFF cu scenariul „Înghețul”.

Romane: Atavic, Iubire și moarte pentru totdeauna, ERAL. Volume de povestiri: Rămășițele viselor, Acesta este trupul meu, Pulsar.Citește mai mult »Liviu Surugiu: În 2021 am de gând să scot cel puțin trei cărți, chiar dacă ar începe un război mondial – cu atât mai mult

Livezile, o comună în care banii cresc în pom

Comuna Livezile e o localitate aruncată undeva pe lângă Aiud și abia dacă mai numără în prezent vreo 1.000 de locuitori. Cu toate astea, Horațiu Nicolae Han pare să aibă niște buzunare foarte adânci la pantalonii bugetari. Un liberal sadea, care iubește economia de piață, competiția, jocul ăla dintre cerere și ofertă, Horațiu Nicolae Han nu-și pierde totuși timpul cu astfel de chestii, căci eficiența în tocatul banului public e mult mai importantă dacă vrei rezultate rapid. Așa că tot achiziția directă a rămas de bază, ea fiind mamă a succesului garantat în relația dintre privați și autorități. Așadar, haideți să facem o scurtă trecere în revistă a ultimelor cele mai importante cumpărături făcute de departamentul de shopping al domnului Han.Citește mai mult »Livezile, o comună în care banii cresc în pom

Echipamente de protecție de la o firmă de invitații de nuntă

De când cu pandemia de Covid, nimic nu mai e normal în ceea ce a ajuns economia noastră de piață. S-au închis și firme însă multe din ele, mai ales cele care au avut patroni deștepți, s-au reorientat. Până la urmă, în comerț important e să ai cui vinde, nu contează ce. Azi ești brutar și faci pâine, mâine vinzi măști și gel de mâini unei instituții publice. Totul e să găsești instituția publică la al cărei buget să te lipești.Citește mai mult »Echipamente de protecție de la o firmă de invitații de nuntă

Orice piață merită bodega ei de lux

  • de

Nu cred că există vreo piață, fie ea agroalimentară sau de orice fel, care să nu fie dotată cu o crișmă pe undeva prin apropiere, cu o bombă în care V33-ul e campion iar minunatul cocktail „miș-maș” e încă viu în meniu, nu doar în amintirile mesenilor.

Chiar dacă multă vreme n-a mai existat piața, căci precum un mare monument, cele câteva luni în care trebuia refăcută s-au transformat în ani, în spatele Primăriei, în Centru, bodegile au rezistat. Unele o vreme doar, căci s-a închis și Luxor, fosta crișmă a lui „Todea de la Mediu” – ăla de tunde gazonul și bugetul Primăriei, precum și „La Silvia”. Mă rog, asta ultima ajunsese pe mâna unuia de crește capre, dar s-a închis și ea.Citește mai mult »Orice piață merită bodega ei de lux

CURTEA DE PONTURI – Nr. 20

  • de

Au început ăștia din primăria Alba Iulia anul cu un așa avânt, de ai zice că până la Paști nu rămâne nici o problemă nerezolvată. De prin mai – iunie au să se plictisească pe la birouri pe acolo, nu alta. Ei, dar știți și voi cum e cu comunitatea, cu binele general, trebuie să înceapă și el de undeva. Și dacă tot trebuie să înceapă de undeva, de ce nu de la tine?Citește mai mult »CURTEA DE PONTURI – Nr. 20