Saptamana 22

Saptamana 22

Centro, fix în centru. Prăjitorie și cafea

  • de

Undeva în Centru, fix lângă Tribunal, a răsărit o nouă cafenea, Centro pe numele ei. Sau „Prăjitorie & coffe house”, adică au cafea prăjită. Și ceva prăjituri. Și câteva gustări. Practic, e genul ăla de loc în care să mergi în pauza de masă, dacă ești vreun angajat la stat, sau în pauza de la pauze, dacă nu ești angajat nicăieri.

Curat, liniștit și cu o terasă foarte mișto, care e în curtea interioară a casei de pe colț, vis-a-vis de Tribunal, și mai e și acoperită cumva. Mă rog, închisă cu genul acela de folie, dar amenajată super ok, cât să poți sta și pe frigul ăsta la cafea.Citește mai mult »Centro, fix în centru. Prăjitorie și cafea

JURNALUL PITICULUI PROMO – nici ei nu-s mai buni, dar și noi suntem mai

  • de

Dragă jurnaule,

Simt cum fierbe în mine fierberea și simt cum mă resimt din adâncimile ființei mele. Tot ce se întămplă acum îmi face o senzație care crează dizconfort pentru mine și de aceea mam decis că trebuie să schimb ceva care să fie cu adevărat o schimbare.

Mam decis că ie cazul casă mă împact cu trecutul, însă pentru treaba asta trebuie să uit de viitor. Am citit asta undeva, nu mai știu unde și nici când, darde mult, că nu mai am avut timp să citesc mult niciodată în ultimile ani bune.Citește mai mult »JURNALUL PITICULUI PROMO – nici ei nu-s mai buni, dar și noi suntem mai

O țară de tot păcatul

  • de

De veghe în ciolanul de secară

Ce ți-e și cu vremurile astea, cum se schimbă ele, parcă în semn de aroganță față de unii norocoși la loteria fondurilor publice. Sigur, se ceartă puțin băieții din PNL, că deh, unii nu-s mulțumiți de cum împarte Orban tortul. Și cine-s ăia nemulțumiții? Păi, iote, domnul batistuță, Rareș Bogdan. Că fix el, ăla parașutat din poziția de slugă media în postul de prim vice și europarlamentar e cel care să se plângă că nu-i ok împărțeala. Și mai cine? Păi, iote, domnul Florin Roman. Da mă, fix el! Țonțonel ăsta al politichiei a ajuns să fie „vocea reformatoare” din PNL, care-i critică pe șefi că fac numiri discreționar. Că nu se face așa ceva, nu? Cum adică să pună Șică în funcții numai pe ăia apropiați lui. Băi, dar cum a uitat el că acum niște ani buni, când încă se juca cu procentul în țărână și era obișnuit al toartelor de la plasele lui Atanasiu, a fost pus în fel și fel de Consilii de Administrație și funcții super bine plătite.Citește mai mult »O țară de tot păcatul

Mic îndreptar pentru capacitatea de uitare….

De vreo câteva zile mă tot gândeam să scriu câteva rânduri despre una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani: Scurt manifest hedonist, a lui Michel Onfray, un filosof francez care dă de pământ cu tot „establishment”-ul filosofiei și, dacă ești pasionat de domeniu, îți deschide ochii minții spre noi și noi întrebări. Sau, dacă nu ești vreun pasionat, te învață importanța metafizică a cafelei de dimineață și a țigării de după, căci viața nu-i nimic mai mult decât suma unor vicii pe care suntem învățați să le fentăm, în loc să le îmbrățișăm cu patos. Numai că mi-am adus aminte că nu-mi mai aduc aminte unde mi-e cartea sau cui am dat-o împrumut? Și de ce nu mi-a adus-o înapoi acel cineva, căci sigur am dat-o cuiva, că-n bibliotecă am căutat și-n raftul ultim, unde stau alde Sanda Marin și ale sale cărți de bucate ori STAS-urile păstrate de tata, de la Refractara. Deci, nu-i și pace, și nu-mi aduc nicicum aminte.Citește mai mult »Mic îndreptar pentru capacitatea de uitare….

Fate, The WINX SAGA. Fiindcă fix asta mai lipsea

  • de

Pentru că nu era suficient Legacies, acel spinoff născut din Diariile Vampirilor, iaca au intrat pe felie și cei de la Netflix cu o serie destinată parcă exclusiv elevilor de liceu. Mă rog, cei care-s pasionați de genul fantasy au să se uite, cel mai probabil, chiar dacă serialul e plin de replici puerile, cu un scenariu pe alocuri lipsit de logică și plin, dar plin ochi de clișee.

Partea originală e… poate e mult spus parte originală, însă The Winx ăsta nu-i cu vampiri. Că deh, de dragul diversității, apar ecranizări și cu alte „creaturi”, iar în ăsta ne întâlnim cu fairies. Cu zâne carevasăzică, și nici măcar nu-s din-alea care umblă să-ți culeagă măselele și dinții de lapte.Citește mai mult »Fate, The WINX SAGA. Fiindcă fix asta mai lipsea

Valea Lungă, și-un buget ca să ajungă

De vreo câteva luni, primarul comunei Valea Lungă se numește Dan Aldea, mândru reprezentant al AUR. Fost independent o vreme, omul și-a găsit chemarea și a reușit una din surprizele de la locale, când a obținut nu doar fotoliul de primar dar și 7 posturi de consilier din cele 13 ale comunei. Ei bine, chiar dacă e o comună oarecum mică, hai spre mediu, că are ceva mai bine de 2.000 de locuitori, Valea Lungă are totuși un buget parcă din aur. Unul pe care domnul Aldea, dacă tot e la AUR, îl consumă în buna tradiție a fostului primar, domnul Pușcă. Care și el, la rândul lui, a pușcat la bugetul comunei cum a știut el mai bine. Așadar, să începem o mică incursiune în minunata lume a achizițiilor directe, cele mai de succes achiziții publice.Citește mai mult »Valea Lungă, și-un buget ca să ajungă

Mai mult ca_corectul

Deputatul Iulian Bulai a primit o amendă din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru o serie de afirmații făcute în perioada Crăciunului. El spunea că tatăl lui Iisus trecuse de prima tinerețe, mama era adolescentă, că n-au făcut dragoste, că Maria a fost mamă surogat, iar Iosif a acceptat paternitatea fără să fi contribuit la ea.Citește mai mult »Mai mult ca_corectul

Dubla măsură

Pare că am ajuns în punctul în care simplul și banalul fapt de a exista pe aceste meleaguri poate fi declarat o comorbiditate. Comorbiditatea de a fi român în România, cetățean din tagma celor lipsiți de privilegii.

Statul, sistemul, cum vrem să-l numim, pare nimic mai mult decât un catalizator al tragediilor. O nouă tragedie nu stă sub semnul lui „dacă?” ci al lui „când?”. Că vorbim de șosele, de poluare sau mai ales de spitale, unde în teorie mergi să te faci bine, toate fac parte din terenul minat cu viitoare tragedii. Pe șoselele din România se moare mai des și mai bine decât în vest, aerul inhalat ne termină mai sigur ca dincolo iar șansele de a te vindeca în spitalele de stat sunt probabil la fel de mari ca cele de a te trezi cu o altă boală, luată de pe acolo. Asta dacă ai norocul de doar o boală.Citește mai mult »Dubla măsură

Misterele Normandiei (partea I)

Mi-ar plăcea să vă pot povesti despre diverse evenimente culturale actuale la care am participat, dar, din păcate, acestea nu sunt compatibile cu pandemia. Poate, doar, dacă ar fi vorba despre cititul unei cărți la un pahar de vorbă, dar și aici se lasă cu cântec.

Așa că, în lipsa lor, vă voi invita să mă urmați într-o călătorie pe care am făcut-o chiar acum un an, pe când se termina ianuarie și începea februarie, iar pandemia era doar ceva oarecum exotic, pomenit cu o anumită detașare.Citește mai mult »Misterele Normandiei (partea I)