Catrenele dragostei de bani – de Lucien Bleaga –

Dragi îmi sunt banii

de șef bugetar,

încasați lunar,

ce vin parcă-n dar.

Dragi îmi sunt banii

veniți din contracte,

pe lucrări abstracte,

întorși fără acte.

Se spune că anii și-averea

și toată durerea,

Ce-n timp va să crească

se mută la bască,

Dragi îmi sunt banii

să-i leg vreau cu ață,

să-i bag sub mustață,

să-mi țină o viață.

Dragi îmi sunt banii

ce vin ca pe bandă,

parcă la comandă,

precum o ofrandă.

Partidul e-n toate, eu șef în partid,

banii se știe că nu au culoare.

Ce dacă pe unii îi doare,

că-n urmă-mi rămâne bugetul livid?

Dragi îmi sunt banii

parcă-s un viciu,

pentru proști sacrificiu,

al meu dulce capriciu.

Dragi îmi sunt banii

chiar de n-o arăt,

zilnic mă desfăt,

cu parandărăt.

Însă doar banii nu pot fi un țel,

dacă primarii aleg din nou pleava,

și dau iar partidul pe mână lui Hava.

Mai bine cu mine, Ion Dumitrel!

Etichete:
0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile