Mihail David, adjunct la Garda de Mediu, sinecurist politic: ”Luni, 5 iulie, am participat în calitate de comisar general adjunct al Gărzii Naționale de Mediu împreună cu colegii mei Octavian Popescu, director general și Valentin Neagoe, șef serviciu deșeuri la Adunarea generală a Asociației Comunelor din România. Am discutat cu primarii comunelor membre ale ACoR, prezenți la întâlnire, modalitățile prin care putem îmbunătății colaborarea între autoritățile publice locale și Garda Naţională de Mediu. Astfel, dialogul interactiv cu reprezentanții ACoR a deschis calea unui parteneriat între Filialele Județene ale ACoR și reprezentanții Gărzii de Mediu pentru conservarea resurselor naturale și pentru asigurarea unui mediu rural sănătos, curat și nepoluat.”
Adică, a fost la o întâlnire în calitatea pe care o are. Mă rog, în calitatea pe care i-a dat-o partidul, deși nimic nu-l recomandă pentru ea. Și ce a făcut el acolo? A discutat modalități prin care se poate îmbunătăți colaborarea între cele două organizații. Adică? Au făcut schimb de numere de telefon? Și-au dat unii altora cărțile de vizită? Cel mai tare însă, atenție, „dialogul interactiv cu reprezentanții ACoR a deschis calea unui parteneriat”. Să muriți dumneavoastră că a fost un dialog interactiv? Sigur n-a fost un monolog în grup? Hai că ne-am lămurit, încă unul ajuns pe un post în care habar n-are ce trebuie să facă, dar ne spune că o să discute despre cum o să discute ca să decidă cum să facă să fie bine. Ca să nu fie rău.
Ion Dumitrel, baron cu mustață: ”Ziua Națională a Franței, sărbătoare cu valoare europeană, a fost celebrată astăzi, 14 iulie 2021, la Alba Iulia, prin depunerea unei coroane de flori la bustul lui Emmanuel de Martonne.
Considerat a fi cel mai mare geograf al lumii interbelice, francezul Emmanuel de Martonne a avut un rol fundamental în conturarea graniţelor României Mari, care sunt valabile şi astăzi, prin impunerea principiului viabilităţii frontierelor. Marele geograf a studiat îndelung geografia ţării noastre, iar în anul 1921 şi în anul 1936 acesta a ajuns şi în judeţul Alba, în comuna Bucium, legătura dintre statul francez şi judeţul nostru fiind una strânsă, trainică şi încununată de prietenie.”
Ia te uită, unde stătea eruditul satului! Totuși, cum vine asta că Ziua Franței e o sărbătoare cu valoare europeană? Păi valoare asiatică n-are, iar de sărbătorit e sărbătorită doar în Franța, ori prin ce colonii mai au francezii, că de-aia e zi națională. Apoi, când spui că unul e considerat cel mai mare geograf al lumii interbelice, ar fi bine să spui și cine zice asta, de către cine e el considerat a fi așa și cam ce a făcut. Că, uite, la o simplă căutare putem afla că omul ăsta a făcut o grămadă de chestii: a fost membru de onoare al Academiei Române, a predat la Universitatea din Cluj, în 1921, a fost consilier al lui Clemenceau, a fost membru al Academiei Franceze și chiar fost membru de onoare a Societății Geografice din URSS, din 1933. Însă ce a ținut minte Dumitrel din biografia lui? Că omul a ajuns în județul Alba, la Bucium și că, din cauza asta, legătura dintre statul francez și județul nostru e una strânsă, trainică și încununată de prietenie. Să te crăcănezi, nu alta, când vezi așa logică. Pesemne că așa se întâmplă când bei apă după Florin Roman, te trezești dimineața cu gândul că o să stai la taclale cu Macron. Ah, mai are rost să zicem că județul Alba nici măcar nu exista când a trecut omul ăla pe aici? Eh, nu era, da’ uite că acum e județul, și așa legătură strânsă și de prietenie avem cu statul Francez, de plânge Macron când aude tulnicele de pe muntele Găina.
Gabriel Pleșa, aparent primar: ”Din nou împreună cu bucurie! Iată că, datorită îmbunătățirii condițiilor epidemiologice, reușim, treptat, să ne reluăm vechile îndeletniciri, una dintre ele fiind campania ”Primarul vine pe strada ta!”. Astăzi, cu bucurie, am reușit să mă întâlnesc cu albaiulienii care locuiesc în zona Vasile Goldiș și cu foștii mei vecini din blocul 13B, oameni lângă care am trăit 12 ani. Bucuria a fost și mai mare când am văzut interesul lor legat de comunitatea din care facem parte și numărul mare de participanți la întâlnire. Locuitorii din zonă și-au exprimat dorința de a păstra o zonă verde între două blocuri, în detrimentul unui părculeț cu alei pavate. Astăzi a fost un exemplu de exercițiu democratic și cred că asta înseamnă o administrație participativă, administrație care ia deciziile în funcție de dorințele cetățenilor.”
Puțină logică. Pleșa ajunge primar în pandemie, dar iată, de îndată ce se îmbunătățesc condițiile epidemiologice, el este capabil să reia niște activități pe care nu le făcuse niciodată. Serios acum, nu-s mulți pe lumea asta capabili să revină unde n-au mai fost vreodată. Omul trăiește filosofic. Apoi, ce să vezi, locuitorii ăia, care probabil erau și ei plini de bucurie, poate nu chiar ca Primarul, că doar el are bucuria cea mai mare, voiau să păstreze o zonă verde în detrimentului unui părculeț cu alei pavate. Cum plm poți păstra o zonă verde în detrimentul unui părculeț? E cumva un părculeț din plastic? Apoi, dacă deja există părculețul cu alei, înseamnă că nu există ce vor ăia, adică zona verde, iar dacă ea nu există, cum o poți păstra? Apoi, dacă există zona verde, înseamnă că încă nu există părculețul cu alei, ceea ce înseamnă că Pleșa voia să le facă un părculeț cu alei pavate, dar a văzut că ăia nu vor și le e ok așa, cu zona verde, deci în mintea lui a rezolvat o problemă nefăcând nimic. Ah, uite mă, asta înseamnă eficiență! Bravo coae, fix asta e administrația participativă! Cât despre mintea edilului, care zice că administrația bună e aia care ia deciziile în funcție de dorințe, nici n-are rost să mai discutăm, că iar o să ne certe că-l facem imbecil. Dar deh, când confunzi nevoile cu dorințele și nu iei în calcul posibilitățile, e clar că ești cam p’afarticipativ!
