Gata, se îngroașă gluma în meciul dintre noua administrație și operatorul seviciului de transport public, STP Alba Iulia SA, deținut de Stelian Nicola. Pe undeva, situația era cumva previzibilă, în sensul că se va ajunge prin instanțe. Căci variantele doar astea erau, anume să fie ăștia noi de acord să ducă șmenul mai departe și să pompeze vreo 10-15% din bugetul anual al orașului în conturile privatului, adică peste 40 de milioane de euro în 6 ani, sau să se ajungă în instanță. Însă toată lumea s-ar fi așteptat ca meciul în instanță să fie deschis de către STP SA. Că doar nu-și închipuia cineva că va renunța Nicola la cea mai mare vacă de muls din istoria vacilor de muls din județul Alba.
Exista și un istoric, un „pattern”, ca să zicem așa. În urmă cu niște ani buni, STP SA-ul lui Nicola presta servicii de transport public și la Turda, municipiul din drum spre Cluj Napoca. De acolo, în vremurile bune, încasa vreo 3 milioane de euro pe an, pe post de subvenție. Pe fix același sistem, cu fix aceeași combinație. Acolo, însă, își lăsase autobusele mai gioarsă, alea mai nasoale. Era vremea când Cetatea Alba Carolina prindea contur – restaurarea ei adică – iar pe aici trebuiau să se plimbe, ca la paradă, nașpeturile noi, proaspăt aduse din Turcia. Astea care acum stau să pice la fiecare curbă și scot pe țeava de eșapament un fum de zici că vor să se ia la întrecere cu fabricile din Sebeș. Ei bine, acolo a venit la un momentdat un nou primar – ca și aici, acum – care a știut suficientă matematică încât combinația cu STP să-i dea cu virgulă. Așa că a tăiat subvenția, ăia vreo 3 milioane anual, și a propus o subvenție decentă, de 300.000 de euro. De unde s-a ajuns la tribunal, normal.
Timp de vreo 4 ani, ca să înțeleagă și administrația – și oamenii din oraș, STP-ul s-a judecat cu Primăria Turda pentru bani. După care, într-un final, cum era și de așteptat, au pierdut. Iar transportul public din Turda se face acum în regie internă și costă de mai bine de 10 ori mai puțin decât aici, la noi. Asta în condițiile în care Turda e un oraș de dimensiuni similare.
Cei de aici pare că au învățat din lecțiile trecutului și, în loc să aștepte să fie chemați în instanță, au ieșit ei la atac. Adică, înainte să-i cheme Nicola la judecător și să le ceară să semneze contractul, au mers ei frumos la judecător și au zis că tot contractul nu e ok încă de la bază.
Mai exact, zic cei din Primărie, contractul a fost făcut și semnat de AIDA TL – ong-ul intermediar suveicii – într-un moment în care Alba Iulia nu era reprezentată în acel ONG. Că cel care era acolo pierduse alegerile, iar un altul, din partea noii administrații, nu fusese numit. Ceea ce e cumva corect, căci e absurd ca o mână de oameni din AIDA TL, de exemplu primarii de prin Sântimbru sau Galda, să decidă pentru banii municipiului Alba Iulia, care altfel suportă aproape toată suma aceea de subvenție, fără ca cineva din partea administrației locale să poată să zică măcar ceva, să reprezinte interesul orașului acolo. Or, dacă acest lucru e acceptat de instanțe, totul va reveni la punctul zero. Adică, un nou contract, un nou caiet de sarcini, o nouă licitație, un cu totul alt proiect.
Chestie care nu ar fi una care să-i displacă total lui Nicola, cel puțin din perspectiva faptului că tot acel caiet de sarcini, care a stat la baza primului contract, nu va mai avea de ce să ajungă parte a vreunei cercetări. Însă, e greu de crezut că numai asta e motiv suficient pentru a lăsa din mână o așa vacă de muls, pentru a renunța la zecile de milioane de euro. Mai ales că Primăria și-a manifestat, nu o dată, intenția de a evalua, cel puțin, posibilitatea internalizării serviciului de transport public.
Suntem, așadar, spectatori la un meci de șah, pe care administrația îl joacă cu firma bugetofagă, miza fiind peste 15% din bugetul anual al orașului. Iar partea frumoasă e că, în timp ce ăștia din Primărie au făcut prima mișcare, cel mai probabil că ambele tabere se pregătesc deja de a doua. Nicola cu avocații lui iar Pleșa, Popescu și Filimon, dacă-s băieți deștepți, cu avocații ălora de au mai câștigat procese cu Nicola.
Că, dacă se ajunge la situația de a apela la avocații gângă locali, ăia de mai sug din când în când țâța cu bani a primăriei, atunci e clar că tot jocul ăsta nu e un război și e, în fapt, o farsă. Una la fel de mare ca și aceea cu caietul de sarcini și licitația pentru serviciu, care, hahaha, s-a făcut pe cinstitelea, fără dedicație.
