Celălalt sistem medical

Tot ce nu e direct implicat în lupta cu virusul pare că nu există ori că, peste noapte, nu mai e prioritar. Mădălina Vesa este medic de familie și parte a acestui sistem care, deși în prima linie, a fost eclipsat de pandemie și, în bună măsură, uitat de autorități.

În afara sistemului, primim doar informații oficiale, trecute printr-un filtru. Avem doar cifre, date statistice și promisiuni. Cum se vede și resimte, din interior, situația?

Medicina de familie a primit o lovitură foarte mare. Noi nu am avut circuite co- respunzătoare, nu avem dotările necesare pentru a putea să fim apți din toate puncte- le de vedere, să gestionăm o astfel de criză de sănătate. Am fost conștienți din primul moment că vom fi printre singurii medici alături de majoritatea populației, când aceștia vor avea nevoie de noi, de medici. Peste 80% din consultațiile din sistemul de sănătate se fac la medicul de familie. S-au închis policlinicile la începutul pandemiei și toată patologia a trebuit să o gestionăm noi. Internările s-au redus extrem de mult. Doar marile urgențe au mai fost preluate. Am fost și noi speriați, pentru că majoritatea medicilor de familie din județul nostru se află în grupele de risc. Peste 70% din medicii de familie din Alba Iulia au peste 60 de ani.

Din afară, senzația e că sistemul medical se rezumă, acum, la  lupta cu  Covid. Pare că orice altă afecțiune a căzut în secundar. Cum se descurcă în toată situația asta medicul de familie?

Din păcate, așa este. Se fac consultații ab- solut în condiții aberante. Cum spuneam la început, neavând circuite corespunzătoare la cabinete, riscul de contaminare este foarte mare. Unii pacienți refuză să mai intre în cabinete, de frică. Își iau adeverințele sau rețetele la geam și pleacă. Eu îi consult pe absolut toți pacienții care necesită consult fizic. Mă echipez corespunzător, am sală de consultație separată pentru cazuri acute și fac tot posibilul să nu îmi pun pacienții pe drumuri la UPU sau în privat. Eu sunt un caz fericit, pentru că am mai multe săli de consultații și nu amestec patologiile acute cu cele cronice sau cu sugarii ce trebuie consultați sau vaccinați.

Dar vorbim la telefon extrem de mult. O mare parte a consultației o facem la telefon. Dacă reușesc să ajut pacientul așa, o numesc telemedicină. Dacă consider că trebuie să îl văd pentru a pune un dia- gnostic corect și să beneficieze pacientul de un tratament corect, îl chem la cabinet.

Sunteți un caz fericit, prin prisma specia- lizării și a pacienților, însă există mulți colegi de-ai dumneavoastră care nu au același „noroc”. Ce se poate face pentru ei, ce le lipsește și cum ar trebui să fie ei sprijiniți în tot acest haos în care e sistemul sanitar?

Colegii mei lucrează în locații cumpărate sau cesionate de la Consiliul Județean sau Primărie de mai bine de 20 de ani. Acele locații nu sunt tocmai ceea ce trebuie pentru a ne desfășura activitatea în condiții de pandemie. Avem nevoie de o cameră pentru boli acute / infectocontagioase, o altă sală doar pentru vaccinări sau examene de bilanț pentru pacienții sănătoși și o altă sală pentru celelalte patologii. Dar nu este suficient doar un spațiu adecvat. Avem nevoie și de personal medical, mai exact  de încă o asistentă. Din cauza faptului că legislația este foarte proastă la noi în România, suntem sufocați de hârtii. Efectiv nu știm pe ce să punem mâna mai întâi: pe pacient sau pe hârtii. Hârtii pe care le cere tot pacientul, că așa este sistemul nostru, fără hârtii nu putem trăi. Eu am angajat a doua asistentă, doar ca să răspundă la te- lefon, și nu exagerez când spun că primim aproximativ 50 de telefoane pe zi, să preia pacienții de la ușă și să-i ducă în sălile corespunzătoare patologiei lor. Dar curând va pleca la stat, este doar o problemă de timp, pentru că acolo salariul este de 5 ori mai mare și atunci voi ajunge pe tratament psihiatric – glumesc desigur – pentru că nu voi mai putea gestiona totul în timp util și va fi un haos. Prima asistentă, timp de 6-7 ore eliberează doar acte medicale, face catagrafii, nu mai are timp de altceva. De aceea medicul de familie are nevoie obligatoriu de 2 asistente, pentru a oferi calitate în actul medical dar și pentru a ră- mâne sănătos din punct de vedere psihic și fizic. Birocrația și ordonanțele de urgență date aproape în fiecare zi ne împovărează iar timpul petrecut în mod real cu pacientul se diminuează.

Gândiți-vă că la Spital sau Policlinică există un manager, un șef de secție, o șefă a asistentelor, un jurist, un contabil, cu alte cuvinte o întreagă echipă ce se asigură de buna desfășurare a actului medical. În medicina primară există doar el, medicul de familie, care trebuie să ia toate deciziile de unul singur. Nu avem ajutoare. Cu legi bune și bani directionați acolo unde ai randamentul cel mai bun putem să vorbim despre un sistem medical și despre o educație sanitară așa cum este în occident. Pentru că da, putem face mult mai mult, dacă am avea finanțare corectă. Și vă spun că se poate. Visul meu și al altor 3 medici din Alba Iulia este să dezvoltăm un Centru al Omului Sănătos. Să facem prevenție primară și secundară ca în occident, pentru populația orașului.

Sistemul e depășit și asta se vede și se resimte chiar și din afara lui. Se mai poate repara ceva din mers? Mai pot fi luate măsuri, de către autorități, privind limitarea infectărilor sau suntem în faza în care așteptăm vaccinul și, până atunci, ce dă Domnul?

Vorbesc cu colegi din Europa și cam așa este peste tot. Gestionăm tot mai greu cazurile iar patologiile sunt tot mai multe, pentru că încep să se decompenseze oa- menii. Dacă până în vară, chiar toamnă, pacienții cronici, și nu doar ei, au fost echilibrați, compensați, acum sunt  tot mai mulți cu diferite afecțiuni. Tulburările anxioase sunt tot mai pronunțate.

Din ce observ că se petrece în Europa,  nu prea avem ce remedia din mers. Sigur, ei nu au problemele birocratice pe care le avem noi. Li s-a ușurat foarte mult munca medicilor din punctul acesta de vedere, tocmai ca să se concentreze mai mult pe pacient. Noi facem hârtii și ne ocupăm și de pacient.

Din punctul meu de vedere doar vaccinul ne poate aduce pacea, liniștea, viața normală. Pâna atunci, tragem de noi să res- pectăm cele trei reguli: masca de protec- ție, distanțarea socială și igiena mâinilor.

Oricâte ordonanțe ar da Guvernul, doar noi înșine ne putem proteja și încetini pandemia. Deja am pacienți care așteaptă pe holul UPU, să se elibereze un loc în spital pentru a fi internați. Următorul pas este să avem paturi pe holuri. Apoi să alegem cine va beneficia de oxigen.

Acum observăm lipsa îngrijirilor paleative, a centrelor de vârstnici, lipsa educației sanitare.

Din fericire, vă spun și vești bune. Majoritatea pacienților se vindecă. Chiar dacă trec prin momente foarte grele, cu starea generală foarte alterată, se recuperează în 2-5 săptămâni.

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile