Nu există instituție mai anacronică în Alba decât Centrul de Cultură „Augustin Bena”. Totul pare că e construit din nefericita împreunare între mândria țăranului ajuns în funcție, la oraș, și nevoia funcției de a obține voturile țăranului rămas în bătătură. Cultură, după mintea șefilor de la Consiliul Județean, care finanțează această instituție suveică, se rezumă la tradiții populare, la meșteșuguri, la câmpenești, la fii satului și alte astfel de activități, care adună votantul din mediul rural la fel și fel de „evenimente”. Sigur, există și o măruntă componentă ce ține de cultura orașului, un amărât cvartet care mai prestează muzică clasică, o mică fanfară, dar astea par să existe doar așa, drept dovadă a faptului că măritul șef, cel care dă banul, a evoluat odată cu funcția, a schimbat opinca pe pantof și, ce să vezi, a chiar deschis la viața lui o carte, din care a și citit.
Mai departe însă de problema futilității acestei instituții, din punct de vedere cultural, e și faptul că ea își trăiește existența într-o complicitate electorală cu instituția publică de la care-și ia banii, acționând ca o supapă prin care banul public e sifonat întru liniștea și siguranța imaginii șefului cel mare. Și nu e vorba doar de simplele „evenimente” pe care instituția le finanțează ci și de alte multe cumpărături căci bugetul acestei instituții pare un veritabil program de achiziții cu dedicație.
Haideți să facem, așadar, o mică incursiune în ce au mai cumpărat băieții ăștia, pe ce au mai stricat banul public. Sau, mă rog, cum au investit ei în cultură.
Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, că voiau pesemne să se bucure de ultimele zile de carantină, au cumpărat niște zăpadă artificială. Da, fix așa.
În data de 24 noiembrie, în plină fucking carantină la Alba Iulia și principalele orașe din județ, în stare de alertă în care nu se fac evenimente cu multă lume, în plină pandemie de Covid 19, Centrul de Cultură Augustin Bena închiriază „pachet lumini pentru evenimente cultural artistice”, cu o nimica toată de 30.700 lei, plus TVA.
Testele Covid, acelea cu anticorpi, pe care la farmacie le găsești cu undeva la 50 de lei bucata, au fost cumpărate de culturiștii județului cu 100 de le bucata. Că aveau, pare-se, cei de la Clinimed vreo sută de bucăți pe stoc, cu care nu aveau ce face.
Pentru că urma sezonul evenimentelor, distinșii șefi ai Centrului de Cultură s-au gândit că e cazul să se joace și puțin pe facebook. Adică, să-și cumpere niște like-uri și să promoveze niște postări. Iar pentru chestia asta, că ei sunt atât de proști încât nu știu să apese click pe butonul de „boost post” ori „promote”, au angajat o firmă. Adică, i-au dat, în mai multe contracte, achiziție directă, vreo 10.000 de lei. Ca să apese cineva de la firma aia butoanele alea. Și să-și ia dreptul, desigur. Acum, ce-i drept, poate nu e din cauză că-s atât de proști de-i depășește facebook, ci mai degrabă din cauză că firma e una prietenă. Dar nu intrăm în asta, că apoi ajungem la alte contracte, cu multe alte instituții, cu partidul, în campanie, și alte din-astea, de ne trebuie o pagină de mărimea unei scene numai să încapă toată combinația.
Un purcoi de bani a mers, desigur, pentru susținerea educației în materie de tradiții. Alea, popularele, lada cu zestre, rahat pansat. Să vă dăm câteva exemple: 16.200 lei doamnei Ioana Maria Țăran, pentru „învățământ în domeniul cultural”; 5.400 – Ioana Elena Ciorea – lecții de cântat din tulnic; Asociația Maria Poenaru din Laz, diferite cursuri, după cum urmează: 6.300 confecționare lespezi din piatră, 6.300 cojocărie, 6.300 arta lemnului, 6300 confecționare tulnice, 6.300 confecționare doage, 13.500 țesături tradiționale, 13.500 instrumente cu clape, 13.500 pictură pe sticlă. Și multe altele, precum cursuri de dans de 9.000 de lei, de la Events Apuseni SRL, 18.000 de lei pentru servicii de educare a adulților, de la Leontina Farcaș, precum și multe altele, pe care nu o să le mai enumerăm aici, că ne prinde Crăciunul. Orișicum, ați înțeles ideea, pe parte de cultură investim unde trebuie, de mor de invidie americanii de la Julliard când văd ce facem noi aici.
Bașca, asta nu e tot, căci nu vorbim aici doar de astfel de cheltuieli, care măcar au o oarecare legătură cu activitatea instituției. Pentru că, în ultimele luni, Centrul de Cultură Augustin Bena a făcut câteva sute de achiziții directe, unele la care rămâi mască. Spre exemplu, și-au luat cu aproape 8.000 de lei un purificator de aer, că mna, să simtă băieții când respiră cultură.
Însă, din toate cumpărăturile astea, din aceste achiziții directe, o firmă de casă stă deasupra tuturor. Tipo Rex e un „one stop shop”, care vinde Centrului Cultural aproape orice. Sigur, faptul că e vorba de firma domului Ciucă, un bun prieten al șefilor de la partid n-are nici o legătură cu achizițiile făcute. Tipo-Rex e pur și simplu cel mai bun, are orice din univers și la cele mai bune prețuri. Nici pe Amazon sau pe AliExpres ori Alibaba nu găsești ce găsești la firma lui Ciucă. Să vă exemplificăm.
Cu doar 4.164 lei au închiriat un încălzitor cu infraroșii. Cu alți 18.453 lei au cumpărat o unitate de control de la distanță a camerelor video. Încă 36.000 au fost plătiți pe o cameră video profesională. Alți 2.100 lei pe un sistem desktop și încă 4.100 lei pentru un kit marșarier pentru camion. Laptopuri HP, de 8.400 lei, au fost luate tot de la Tipo Rex, că era mai ieftin ca la eMag de Black Friday. Scaune din plastic, pentru exterior, au fost cumpărate tot de la Tipo Rex, cu 12.600 de lei. Că așa e normal, în plină pandemie să cumperi scaune, vorba aia, nu se știe când reîncep evenimentele cu public și e bine să le ai pregătite.
Bibliorafturi, pixuri, creioane, capse, dosare cu șină și fără șină, geci de ploaie/vânt, cu 2.700 de lei, gen ținută office, ba chiar și licența anuală pentru Photosop a fost luată de la firma domnului Ciucă. Pesemne e mai ieftin la firmulița asta din Alba Iulia decât de la chiar producătorul softului, Adobe România.
Și, ca să înțelegem cât de bine ancorați sunt băieții ăștia în realitate, cât de anacronci sunt ei, gândiți-vă că suntem în anul 2020, iar ei au cumpărat, de la Tipo-Rex Service, de unde altundeva, 2.000 de carcase pentru CD-uri, cu 3 lei bucata. Nu, nu e vorba de prețul de 3 lei pe bucată, ci de faptul că au cumpărat fucking carcase de CD-uri! Băi, carcase de CD-uri în anul 2020. Azi mâine organizează concursuri de dansuri populare pe mIRC.
Noaptea minții! Ceva ce pare rupt din manualul contra-inteligentului priceput, Centrul ăsta Cultural a decis să organizeze evenimente, să facă expoziții, la care nimeni nu participă. Adică, e totuși ceva inedit, să cheltui efort cu organizare, cu aranjatul unei expoziții la care nimeni nu participă, pe care nimeni, în afară de angajați, nu o poate vedea live. Și toate astea numai ca să ai motiv să cheltui, ca să poți bifa în calendarul competițional de cheltuială public faptul că „s-a făcut”. Căci, până la urmă, despre asta e vorba, despre bifat pe foaie acțiuni și activități, care să justifice apoi niște achiziții făcute pe după urechea muzicală a numitului Ion D., mare șef de județ.
