E Pub sau Club în aceeași măsură în care Dacia Duster e mașină de off-road, însă asta nu e o problemă. Puteau să-și pună ce nume voiau, să-și spună crâșma Pătrunjel, că n-avea nici o importanță.
Ceea ce contează, și pe mine unul mă bucură, e că locul ăsta există în Cetate. Că, pe lângă atmosfera de bâlci de crâșme-căruță, menită să atragă turistul de la Poșaga, există în Cetate și un astfel de local. Nu-i perfect, însă e fix ce trebuie. E retras, e suficient de mare, are o terasă mișto, are muzică bună și se pretează la fix pentru turistul tânăr, poate străin, dar și pentru cei din oraș, care au mai umblat puțin prin țară sau lume. Și nici nu-i scump.
Amicul cu care am fost la o bere, duminică, îmi zicea că îi aduce puțin aminte de Szimpla din Budapesta. Mă rog, poate de un mic colț din Szimpla. Mie terasa îmi trezea nostalgii de Vamă, de acea Vamă din urmă cu 15 ani sau chiar mai mult. Mesele, scaunele, plasa care o înfășoară, totul pare genul acela recondiționat, făcut din ce-a rămas de prin alte părți. Adică foarte mișto. Mi-ar fi plăcut să fie mai mare, însă e suficient și așa, iar faptul că nu e în stradă, ci într-o curte interioară, e minunat.
Interiorul nu-mi place deloc. Sigur, e o chestiune ce ține de gust, însă mi se pare extrem de încărcat și ostentativ, parcă în opoziție cu toată terasa. Recunosc, interiorul îți dă pe undeva o senzație de Pub, însă pare un Pub pe care l-au decorat marii designeri Firea & Pandele, cu ce le-a mai rămas din vechea sufragerie.
Acum, localul fiind proaspăt deschis, normal că există încă niște chestiuni ce trebuie reglate din mers. Spre exemplu, dacă tot au ales să cumpere niște cutii din lemn în care îți e adusă nota, puteau să pună și niște meniuri pe masă. Sau poate că nu e încă momentul, iar duminică nu prea era. După-masa deja nu aveau, sau nu mai aveau, limonadă, iar bere aveau doar de două feluri. Am cerut o halbă blondă și mi-a adus o nefiltrată la pahar, deși pe la alte mese văzusem halbe și fix halbă cerusem. Nu-i însă o problemă, că dacă-i cald iar berea rece, e totul ok. Mai ales că, așa cum ziceam, e destul de ieftin. Bine, nu ca la o crâșmă dintre blocuri, dar 8 lei o bere e chiar acceptabil.
Mai surprins am fost luni, pe la 3 după-masa, când am trecut iar pe acolo, cu gândul să beau o bere, să studiez puțin meniul și să fac vreo două poze, însă era închis.
Cu toate astea, nu pot decât să mă bucur că acest local există și să sper că va rămâne așa, măcar terasa. Și că vor păstra acel pisic roșcat, proaspăt adoptat, care-i o veritabilă drăgălășenie. Orice local ar trebui să fie pet-friendly!
Ah, și să nu uit, din ce-am văzut pe pagina lor de facebook – pe care nu știu cine o gestionează, dar zici că e unul ce a băut apă după Florin Roman, așa mult se laudă – oamenii plănuiesc să organizeze și concerte. Adică fix ce trebuie să facă un local.
Spre exemplu, pe 2 iunie, în Che Guevara va avea loc un recital Emeric Imre, băiatul cu nebunul de alb, piesa aia de pe vremea când versurile muzicii românești spuneau o poveste. Nota bene pentru concert!
P.S. Cum n-am reușit să fac luni poze, le-am speriat pe astea cu care ilustrăm articolul de pe pagina lor de facebook.
