În sfârșit, după mai bine de un an de pauză, în care aleșii neamului albaiulian au dezbătut online, am reușit să-i prind live, în sala de ședințe. O nouă administrație, un nou suflu, un nou mod de lucru. Așa credeam și speram, cel puțin. N-a fost să fie.
Consiliul Locale se prezintă tot ca înainte, sub forma unei adunări de euglene verzi, în mare parte cu oameni nepregătiți, dar gata să-și dea cu părerea pe orice subiect, după care să voteze așa cum le-a cerut partidul. Că, despre asta e vorba în Consiliul Local, despre interesul oamenilor, cu condiția ca acei oameni să fie oameni de partid ori interesul să coincidă cu al partidului.
În cele câteva ore cât a durat ședința, cu pauze cu tot, am râs. Serios, pare că totul e un spectacol, chiar dacă nici măcar nu-l mai au pe Trifu în echipă. Să vă povestesc.
La un moment dat, se discuta despre transportul în comun. Un subiect sensibil, dată fiind relația dintre administrație și operator. Un subiect extrem de important, date fiind sumele care se scurg drept subvenție. Sergiu Vârtei încearcă să introducă un amendament prin care controlul să poată fi efectuat de Poliția Locală. Oarecum ok deși nu suficient. Până la urmă e normal ca activitatea de control să nu fie făcută tot de cel care încasează. Mă rog, aici ar fi multe de discutat în CL și de aprobat, dar nu prea există voință. Primăria ar trebui să aibă un control clar și absolut asupra fiecărui leu din acele zeci de milioane ce se duc pe subvenție. Dar nu-l are. Nu poate verifica cât se circulă, cum, când, câte abonamente sunt validate, cum, când și așa mai departe. Trebuie să ia de bune datele de la companie și să marce banul.
Ei bine, în discuția asta altfel pe un subiect serios, problema unor consilieri locali era dacă să fie sau nu în regulă să-ți duci animalul de companie cu autobusul. Mare problemă. S-a și votat. N-au fost toți de acord însă. Ionuț Fulea, chiar el, a spus că și un cal poate fi animal de companie, caz în care nu e ok să-l duci cu autobusul. Apoi fix asta s-a discutat, dezbătut, dacă e sau nu calul animal de companie și dacă e ok să-l dai cu autobusul.
Un alt punct super mișto. Aprobarea unui PUZ, în favoarea domnului Sorin Coșer. Omul vrea să dezvolte un proiect imobiliar în zona Dealul Furcilor. Primise un puz preliminar și-l voia validat așa cum era. Noul arhitect, precum și comisia de specialitate, au fost ok cu PUZ-ul, însă cu modificări. Adică să fie strada cu un metru mai lată, să fie dispuse în alt mod ultimele două case, de pe ultimele două parcele, dat fiind că strada e în fapt o fundătură și așa mai departe. Dezvoltatorul nu vrea. El vrea așa cum stabilise cu vechea administrație. În favoarea lui intervine și arhitectul Mirea. Marele arhitect Mirea. Le explică despre o mai veche cutumă, despre care zice că e statuată chiar printr-un HCL. Noul arhitect șef, Damian, se ține tare. Nu există nici o HCL care să spună așa ceva. Le explică în mod clar că asta e legea și că ea trebuie aplicată. Dezvoltatorul și arhitectul cer instistent să se facă așa cum au vrut ei inițial, că au băgat bani. Și că e bine că Damian vrea să schimbe paradigma, modul de lucru în ce privește urbanismul, dar că să o facă cu alții, nu cu ei care începuseră proiectul în baza vechilor înțelegeri. Se discută, se dezbat, se spun rugăminți fierbinți. Viceprimarul Popescu intervine și propune un amendament, să fie strada doar de 7m, nu de 8 cum cere legea. Că merge și așa. Apoi se votează. Investitorul răsuflă ușurat. Nu s-a schimbat nimic, nu? S-a votat cum am cerut noi, nu? Orice modificare nouă nu ne convine – zice investitorul. Toată lumea pare liniștită. S-a făcut să fie bine. Numai că, ce să vezi, se trezește Sergiu Vârtei să-i aducă cu picioarele pe pământ. Da, s-a votat cu amendamentul lui Popescu, însă în rest rămân toate condițiile cerute de arhitectul șef. Ce? Cum? Stați așa, că nu e bine. Păi nu știam ce am votat, zic unii. Investitorul e trist. Primarul Pleșa cere să se reia votul. Nu se poate relua, nu e legal, i se explică. Investitorul e și mai trist. Rămâne așa, doar cu un mic amendament, dar care nu-l ajută prea mult pe domnul Sorin Coșer.
Pentru cei care nu știu, Sorin Coșer e vechi membru PNL, fost consilier local și bun prieten cu Pleșa și Popescu. Din păcate, pare că are niște prieteni cam incapabili, că n-au reușit să-l ajute deși au vrut.
După toată tevatura asta, au urmat și alte momente comice. Traian Mârza a scris un întreg manuscris cât a stat în sală, din dorința de a contesta un proiect prin care UAPR primește dreptul de a-și face sediu social în biroul din spatele galeriei de artă. A și luat cuvântul, a vorbit tare și apăsat, deși nu l-a prea ascultat nimeni. Nici n-aveau ce să asculte.
Spre final, piesele tari. Conducerea primăriei a anunțat că orice modificare de PUZ, orice PUD, nu va intra pe ordinea de zi timp de două luni. Practic, pauză de 2 luni pentru cei care vor să construiască ceva, până termină noua administrație un nou regulament. Așa, totul on hold. Plus, în finalul finalului, Pleșa a explicat cât de bună și utilă a fost vizita în Austria, cum abia au apucat să doarmă de cât de multă treabă au avut. Și i-a mai și beștelit bine pe toți cei care l-au criticat pentru vizită. Adică și pe noi. Pentru că, a zis edilul, „am profitat de necazul oamenilor (adică de faptul că au gunoaiele neridicate) pentru a-l critica”. Mama noastră de nenorociți, care nu știm să-l lăudăm cum trebuie, să-i luăm scamele și să-i cântăm în strună. Niște nemernici…
