Cu mască, fără bască

  • de

Piar pătrat

Intrat într-un oarecare con de umbră, date fiind disputele interne pe care le-a cam pierdut pe linie, Mircea Hava începe să joace puțin cartea PR-ului online. S-o fi prins și el că aura de mare lider nu i se mai vede și că lipsa unui contact cu „publicul țintă” l-a dus spre uitare. Așa că s-a dus omul, împreună cu Voicu Vușcan, „reprezentantul companiei Elit”, să doneze niște măști la Secția de Boli Infecțioase a Spitalului Județean. Nu cine știe ce, doar 1.000 de măști, cât să poată să facă o poză și să pună apoi pe Facebook un mesaj așa, de corason, că el e alături de sistemul medical. Acum, desigur, nici n-o să intrăm în problematica moralității unui astfel de gest, că pare rupt din manualul de comportament public al lui Gigi Becali. Regulă clară, nu donezi nimic fără să te lauzi apoi cu donația, să postezi poze, să vadă lumea. Că despre asta e donația. Ce căuta însă un europarlamentar alături de „reprezentantul companiei Elit”? L-a angajat Hava pe Vușcan consilier? L-a angajat Vușcan pe Hava la firma de făcut salam? Nu-i foarte clar. Bine, o relație există între cei doi, că doar Vușcan e autorul unor super controversate investiții prin oraș, de pildă măgăoaia aia de bloc, construit în inima Cetății, lângă Universitate, cu aprobarea și complicitatea administrației Hava. Asta ca să dăm doar un exemplu, că dacă a fi să le luăm pe toate nu ne-ar ajunge pagina asta. Pe de altă parte, în ce privește partea de PR, donatul ăsta a fost o chestie eficientă financiar, că uite, au dat pe net, a preluat presa, practic mia aia de măști i-a costat mult mai puțin decât i-ar fi costat să dea, pe bani, un comunicat de presă. Așadar, un gest eficient mediatic, deși de căcat. Dar eficient. Bravo băieții!

Miroase a oportunitate

Un alt Mircea, pe care alegerile locale părea că l-au trimis într-o binemeritată vacanță, pare că a prins din nou glas și curaj și chef de politică. Trifu, sărmanul, vedetă a alegerilor locale din 2016 și pensionat din postura de tânără speranță la alegerile de anul ăsta, a prins din nou glas și curaj și chef de politică, se pare. De când cu AUR-ul intrat în parlament, Mirciulică al nostru le face o curte dacopaților de zici că e un păun în călduri, care-și înfoaie penele mai abitir cu fiecare postare făcută. Că e vorba de naționalism, că e vorba de creștinism, de sfânta biserică, de oameni de bine. Că, până la urmă, acest AUR e o normalitate, cum se întâmplă și în Polonia sau Ungaria, ca și când partidele alea tembele de acolo au vreo legătură cu normalitatea pe care o presupune o societate normală, o democrație sănătoasă. Sigur, poate că Mircea regretă acum puțin faptul că, în toată cariera lui politică, n-a înțeles că voturile nu se câștigă cu idei și proiecte ci cu promisiuni și sensibilități. Că mersul la vot nu e o chestiune pe care o faci în urma unei analize SWOT a programelor politice ci mai degrabă o chestie ce ține de emoție, de emulație, de niște promisiuni și nemulțumiri. Pe de altă parte, poate că omul s-ar potrivi totuși acolo, căci la nivel de absurdistan, de personaj rupt dintr-o carte de-a lui Kafka, Trifu ar fi ca la el acolo, căci ciulama și balamuc precum la AUR, cu dilimani de orientări diametral opuse, nu s-a văzut nici la PRM. Și-apoi, Trifu oricum l-a susținut pe Simion, i-a făcut campanie, a fost invitat la ei pe scenă, în fața dacilor liberi. Așa că o apropiere de AUR, poate chiar o mică fuziune locală, n-ar fi tocmai un lucru surprinzător.

Ciolanul înainte de toate

Mult a durat. La doar câteva zile după alegeri, băieții de la PNL, USR-PLUS și UDMR s-au întâlnit să formeze coaliția ce va da noul guvern. Și, cum trecuseră deja câteva zile, s-a uitat și treaba aia cu transparența. Că tot ce s-a aflat de acolo a transpirat pe surse. Și, absolut previzibil, au făcut un mare rahat. Bine, a ieșit Roman să măcăne public că „a ieșit fum alb”, deși nu era acolo nici o pipă a păcii. Căci băieții își dădeau în cap, pentru funcții. Da, numai și numai pentru funcții. Ce program de guvernare, ce Educație, ce sănătate? Nu nenicule, cine ia șefia la Camera Deputaților, cine dă Premierul, cine ce funcții de șefi primește. Despre asta e vorba. Evident că fiecare are să iasă cu versiunea lui despre poveste, cu justificările lui, însă în condițiile în care totul a fost negociat așa, după ușile închise, e clar că ceva nu miroase a bine. Adică, nu că nu miroase a bine, dar miroase a vechi, a ce aveam și până acum.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile