Cultura digitală

Când dorești ca un anumit fenomen să ia amploare, ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție, ai mai multe variante. Una dintre ele presupune inteligență, putere de convingere, abilitate de a crea un cadru potrivit, o strategie prin care să atragi lucrurile în direcția dorită și un plan de marketing corespunzător. Cealaltă metodă e cea simplă, limitată, a datului cu parul. Faci așa fiindcă așa am zis eu, iar cum eu sunt mai mare și mai tare, ești obligat să asculți!

Zilele trecute, președintele Autorității pentru Digitalizarea României a debitat următoarele:

„Autoritatea pentru Digitalizarea României are în plan în viitorul nu foarte îndepărtat să pună la punct un cadru legislativ prin care toate cărțile care vor fi redactate în format letric să aibă și o versiune electronică. Practic, încercăm să convenim într-un fel sau altul cu editurile ca orice carte fizică să aibă și versiunea sa electronică. După cum foarte bine știm, dispozitivele de citire a cărților în format electronic au devenit foarte populare.”

Așa este, cartea electronică a câștigat tot mai mult teren. În urmă cu câțiva ani, avea o ascensiune atât de rapidă, încât deja i se cânta prohodul cărții tipărite. Se considera că nu vor mai trece mulți ani până când aceasta din urmă va dispărea, iar iubitorii ei vor fi priviți ca niște ciudățenii, un fel de dinozauri. Dar avântul s-a mai temperat, iar cartea fizică a arătat că n-a muritu’, doar un pic s-a hodinitu’. E posibil să dispară la un moment dat, dar nu chiar așa repede precum îi cântau prohodul unii.

Cele spuse mai sus s-au referit, în principal, la piețele serioase de carte. Alea unde se publică, se vinde în tiraje cu multe zero-uri (atât ca număr de exemplare, cât și ca sume intrate în buzunarele autorilor) și, evident, se citește. Pe piața noastră lucrurile stau așa, mai ca la țară. Mai apar și cărți în format electronic, se mai și citește în formatul acesta, dar nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Personal, prefer să citesc cărți tipărite, dar cunosc persoane care citesc preponderent e-book-uri, ori spun că ar citi mai mult dacă ar avea cărțile disponibile în acest format, care le-ar fi mai la îndemână. Și tocmai de-aia președintele ADR s-a gândit că ar trebui să schimbe câte ceva. Ceea ce nu e rău.

Atâta doar că spusele sale îmi sună a chestie tipic românească: m-am gândit ce-ar trebui să faci cu banii tăi. Adică ia plătește tu, editură privată, ca să punem la punct și piața de carte electronică. Că tu ești de vină. Logica economiei de piață spune că, dacă există cerere, va apărea ofertă. Cu alte cuvinte, participanții vor investi într-o oportunitate ce le poate aduce venituri, le crește cota. Sau o vor face ca să nu-și piardă poziția. Dacă piața de carte electronică ar fi tentantă, ar promite profituri zdravene, editurile ar face efortul financiar ca s-o ocupe cu cât mai multe produse. Dacă nu se-ntâmplă asta, înseamnă ori că oamenii de afaceri din spatele lor nu consideră că e cazul să-i acorde prea multă atenție, fiind o nișă, ori că aceleași persoane nu sunt capabile să sesizeze o oportunitate bănoasă. Ceea ce n-ar fi neapărat imposibil, dar e destul de improbabil.

Și atunci, dacă tu, președintele ADR, te gândești că ai vrea să încurajezi cartea electronică, în ce fel acționezi? Reduci TVA-ul pentru acest produs (care e mai mare decât la versiunea tipărită)? Iei măsuri împotriva pirateriei (o problemă extrem de serioasă la noi, care spargem și descărcăm orice)? Creezi un cadru care să încurajeze dezvoltarea acestei secțiuni? Lansezi proiecte? Sau riscăm să ne trezim, în buna tradiție românească, obligați să facem ceva doar fiindcă așa i-a cășunat unuia de sus că ar trebui? Iar armata de sub el va sări în poziție de drepți, strigând „Se face, șefu’!”, apoi se va repezi să aplice sancțiuni celor ce nu se vor fi conformat noilor ordine de la comenduire.

Bine, așa cum ne-am învățat în democrația noastră post-decembristă, după ce vor fi apărut reacții, se va da la-ntors, că nu asta s-a spus, că s-a interpretat greșit, că aia, că ailaltă.

Și totuși, de ce discriminăm? De ce nu facem și invers? Tot ce apare în format electronic – fie că este o revistă, tonele de cărți de pe Wattpad și din alte locuri, să fie tipărit. Evident, pe cheltuiala autorului! Păi nu? Te mănâncă-n veleitățile literare să te dai scriitor? Ai înșiruit povești pe net? Nu așa, nenică! Asumă-ți! Bagă mâna-n buzunar! Tipărește, stai la tarabă și vinde! Ia să vedem dacă te mai chinuie talentele după aia…

Și, până la urmă, de ce să ne oprim aici? În occident, există o întreagă industrie conexă cărții tipărite. Scoate editura o carte? Automat se activează extra-opțiunile. Bagă bani în cartea electronică, în cea audio, în versiunea pentru copii, în banda desenată aferentă, în adaptarea pentru scenă și pentru radio, ba chiar și în ecranizare (în două versiuni: filmul pentru marele ecran și serialul pentru cei lipiți de televizoare, respectiv de Netflix & Co.). Plus niscaiva tricouri personalizate, căni, eventual și figurine, că doar trebuie să aibă ceva și ăștia de nu citește, ori, dimpotrivă, ăia de sunt fani împătimiți.

A! Să nu uit: jocul video și jocul clasic nu trebuie nici ele neglijate, că așa atragem boborul spre lectură. Hai, că se poate! Idei se găsesc, că suntem destui idioți pe lumea asta.

Domnu’ președinte, nu mai bine încercați să stimulați producția de carte electronică, în loc s-o băgați cu forța? Adică, așa, cu un plan pe X ani, cu etape, cu susținerea celor ce vor să se alăture proiectului? Că, dacă nu, o să vă treziți că dispar mare parte dintre edituri și începem să publicăm fiecare pe persoană fizică. Iar editorii se transformă într-un fel de consignație de cărți.

Și mai am o întrebare: ce-i aia „format letric”? Că în DEX și DOOM nu apare. Ați vrut cumva să vă referiți la învechitul termen… ăsta… cum îi zice… tipărit?

Hai, că se poate! Repetați după mine: ti-pă-rit!

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile