Cultura-n vremea pandemiei

Când s-a pus problema restricționării pelerinajului la moaștele Sfintei Parascheva, revolta s-a făcut auzită pe multe voci, atât clericale, cât și și laice. Pentru a prinde la public, mesajul s-a axat pe cu totul altceva decât era cazul, pedalând pe îngrădirea libertății religioase, călcarea în picioare a tradițiilor și prigonirea ortodoxiei. Niciun cuvințel despre faptul că singurul motiv al acelei restricționări era cel care se aplică la ora actuală în întreaga țară: pentru a limita riscul răspândirii pandemiei. După ce aceasta va fi trecut, doritorii se vor putea închina, vor putea atinge și pupa moaștele, într-un mod civilizat sau înghesuindu-se, după cum le va fi voia.

Am făcut acest lung preambul nu pentru a înfiera tagma bisericească, ori pe credincioși. Ce crede fiecare și cum decide să-și manifeste credința, e strict problema lui, câtă vreme nu face rău altei persoane.

Am vrut doar s-o folosesc pentru o comparație.

În perioada asta, a pandemiei, cultura a ajuns ceva, așa, ca un fel de câine de pripas căruia îi arunci un os, din milă, să nu te mustre conștiința. Bine, nici înainte nu era susținută cine-știe-ce, dar acum e pe cale să fie complet deconectată de la aparate.

Dacă am fi fost un popor pe atât de dornic de cultură pe cât suntem de religios, am fi cerut ca târgurile de carte să se țină în continuare, ca evenimentele culturale să se desfășoare, ca teatrele să nu se închidă, ca artiștii să-și susțină concertele etc. Ca o paranteză, faza cu închisul teatrelor n-am înțeles-o. Că nu era ca și cum ar fi gemut de oameni. Dar, na, trebuia să se dea impresia că se iau ceva măsuri și s-au ales locurile cu impact minim. Că doar nu era să se-nchidă păcănelele!

Revenind, n-am văzut proteste în stradă pentru ca târgurile de carte, cele meșteșugărești, concertele, vernisajele și toate cele să se desfășoare normal. Că ni se-ngrădește accesul la educație, că  e călcată în picioare cultura și sunt prigoniți artiștii români. Oare domnul ministru de interne ar fi apărut și atunci ca să ne explice că va permite desfășurarea lor pentru a dezamorsa o situație tensionată, ce poate degenera?

Mă îndoiesc. Cei care lucrează în acest domeniu n-au decât să moară. Cui folosește cultura? N-o să te apuci să citești la un mic și-o bere, nici n-o să admiri un tablou când mergi să pupi moaște. Discutam deunăzi cu o cunoștință care argumenta că motivul pentru care se cumpără puține cărți este că acestea sunt scumpe.

Sunt de acord. Costă un pic mai mult decât un pachet de țigări și un pic mai puțin decât o pizza cu o bere la terasă. Adică lucruri pe care unii dau bani zilnic, sau de 2-3 ori pe săptămână. Costul e problema, nu dezinteresul pentru educație, pentru cultură, clar!

Însă nu cred că avem de ce să dăm vina pe oamenii de rând. Ca să educi un popor, e nevoie de exemplu, de strategie.

Exemplu n-are cine să dea. Cei aflați în funcții n-au ajuns acolo de culți de educați ce erau, ci de oportuniști și plagiatori. Și fiindcă au știut să se dea pe lângă cine trebuie, ca să spun pe lung și să nu folosesc un cuvânt urât. La fel cum cercetații penal au fost puși să dea legi, evazioniștii fiscali să se ocupe de finanțe, agramații să vadă de educație, la fel cultura e condusă de inculți. Aleșii se vor înghesui la un eveniment cultural doar la început, ca să țină discursurile sforăitoare și lipsite de conținut. N-o să-i vezi participând la lansări de carte, ori – ferească sfântul! – cumpărând una! Eventual, o vor aștepta cadou din partea autorului. La fel cum vor aștepta o invitație la un spectacol de teatru, în loc să cumpere bilet și la fel cum nu vor lua tabloul pictat de un artist local. Nu vor înțelege că ei sunt responsabili de educarea poporului, că ei sunt cei care dau exemplu prin comportamentul lor și valorile pe care le promovează.

În ceea ce privește strategia națională, e mirobolantă, dar lipsește cu desăvârșire. Am vorbit într-un articol mai vechi despre programele făcute ca să fie, să se poată bifa, fără să aibă vreun impact real. Și apoi facem pe mirații că „nu-nțelegem de ce nu se leagă nimic”. Exact ca la fotbal. Nu construim, am ajuns ciuca bătăilor, iar noi ne simțim nedreptățiți că jucătorii noștri sunt cotați mult mai jos decât alții din țări pe care, cu ani în urmă, le băteam de le ascultam cu urechea. Dar nu, noi n-avem nicio vină, nu e chestie de (lipsă de) strategie, ci sunt astrele, Occidentul cel Rău.

Moaștele nepupate, alea sunt de vină. Dacă statul ne-ar da voie toată ziua să pupăm moaște, sigur ar veni victoria la fotbal, sigur un autor român ar ajunge la fel de celebru ca scriitorul polonez  de fantasy Andrzej Sapkowski cu al lui Witcher-fenomen-mondial, sigur literatura polițistă românească ar ajunge un curent de magnitudinea nordic noir-ul, sigur un pictor ar putea să…

Nu mă băgați în seamă. Scriu sefe-uri, așa că sunt un visător. Câtă vreme o să votăm tot inculți, cultura va fi pe ultimul loc între preocupări. Iar pe timp de pandemie va intra în moarte clinică.

Dă-o-ncolo, bine că au fost alegerile și putem să ne mai tragem o indemnizație, o pensie specială, un privilegiu, ceva!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile