Despre normalitatea alegerilor

În comunism, eram obișnuiți ca alegerile să însemne că ni se spune de sus „cine trebuie” să iasă, după care urmează unanimitatea, că așa-i frumos.

Apoi a venit libertatea de a vota ce vrem, cum vrem. Și-am făcut-o așa cum am înțeles noi că ar fi normalitatea. Pe urmă, asta a devenit obișnuință. Și, după trei decenii, încă avem o percepție eronată atât asupra faptului de a alege, cât și asupra celui de a fi ales.

De exemplu, noi n-am reușit să ieșim, încă, din perioada feudală. Considerăm că a fi ales primar, consilier, parlamen- tar și alte cele e echivalent cu a fi înscăunat. Odată ajuns acolo sus, nimeni și nimic nu ne mai poate da vreodată jos, ci vom găsi mereu o poziție caldă unde să stăm și de unde să conducem. Nu reușim să înțelegem că a fi ales, în democrație, nu înseamnă a conduce, ci a reprezenta. Primarul, consilierul, parlamentarul nu-ți  devin stăpâni, ci îți reprezintă interesele acolo unde i-ai trimis, ca să nu ne bulucim cu milioanele când e să se decidă orice lucru. Și, fiind reprezentanții tăi, sunt obligați să răspundă în fața ta privind activitatea depusă, proiectele desfășurate, cuan- tumul și modul de cheltuire a banilor. Exact cum face un angajat în fața managerului. Asta e normalitatea.

O altă obișnuință la noi este de a ne apuca să facem când bate campania la ușă, pe ideea să fie proaspăt în mintea alegătorilor. Să se vadă. Și tot atunci devenim extrem de apropiați de oamenii de rând. Suntem printre și pentru oameni. Dacă cineva trage mâța de coadă trei ani, făcându-se că lucrează, iar pe alegători îi tratează cu sictir, atunci ar trebui din start să nu mai fie votat, indiferent cine sunt contracandidații.

Să li se dea o șansă celorlalți, oricare ar fi ei. Și, dacă au același comportament, să fie taxați la rândul lor. Până când pricep și încep să-și schimbe comportamentul. Iar dacă niciunul nu e ok, să mergem și să anulăm votul. Oare cum s-ar vedea lucrurile la o prezență la vot de aproape 100%, cu 90% voturi anulate? Desigur, la tupeul pe care-l au,  cei de sus vor considera că pot rămâne aleși chiar și așa. Dar atunci am avea justificare să ieșim toți acei 90% să protestăm împotriva matrapazlâcurilor lor. Și bag mâna-n foc că, la faza aia, ar pricepe și ei că e groasă și că trebuie să se oprească.

Mai avem de lucru și la mentalitatea lui „a furat, dar a și făcut”. Să ne-nțelegem: orice fură oamenii aceștia, fură din banii mei și ai tăi, nu dintr-un sac din afara spațiului și timpului. Banii furați    i-am plătit noi deja ca taxe, ori îi vom plăti ca taxe. Și nu, faptul că ai făcut piste de biciclete care pleacă de nicăieri și se opresc niciunde, ori că ai înlocuit copaci cu alți copaci nu înseamnă că ții la mediu. Înseamnă doar că încerci să mă păcălești. Dacă ții la mediu, mă pun pe pista de biciclete într-un capăt al orașului, străbat centrul și mă opresc în celălalt capăt. Copacii noi se adaugă celor deja existenți. Iar sortarea dife- rențiată și reciclarea devin priorități, nu „facem ce putem”.

Dacă regulile privind străzile și construcțiile sunt într-un fel pentru unii cetățeni și în alt fel pentru alții, nu înseamnă că te pricepi la urbanism. Înseamnă doar că mergi pe interese.

Dacă ai avut combinații pe la firme care au mers prost, ori, dimpotrivă, sunt în cârdășie cu statul, nu înseamnă că ai experiență care te recomandă pentru un post de conducere. Înseamnă doar că ești un trepăduș și un sinecurist, care, odată ajuns sus, va fura cât poate. Ești bun dacă lumea te știe de om gospodar.

Dacă tot ce știi tu să faci în campanie se bazează pe denigrarea adversarilor, atunci n-am de ce să te bag în seamă. Pe mine mă interesează ce faci tu, nu ce nu fac alții. În partea cealaltă, dacă simți nevoia să te împopoțonezi cu „marile tale realizări din postura de primar, consilier, parlamentar”, înseamnă că ești doar un fanfaron. E ca și cum un agent de vânzări s-ar lăuda că a vân- dut. Aia era treaba ta, să faci. Și, dacă ai făcut bine treaba, lumea te va vota, stai liniștit, indiferent din ce partid faci sau nu faci parte. De ce încerci mai mult să scoți ochii cu „marile realizări”, arăți că, de fapt, vrei să vopsești gardul ca să nu se vadă mizeria din curte.

A alege înseamnă a te comporta ca atunci când ai o firmă și vrei să angajezi oameni care s-o facă să meargă bine. Cum procedezi atunci? Dincolo de ce spune candidatul că știe să facă, studiezi ce a făcut. Ceri recomandări.

Te informezi. Îl alegi pentru ce te-ai lămurit că știe, nu pentru ce zice că știe. Dacă nu-și face treaba pentru care l-ai angajat, îi faci vânt. Dacă în urma mun- cii lui firma are de câștigat, îl păstrezi și-l recompensezi. Dacă e arogant cu clienții (alegătorii), n-are ce căuta în firmă. Dacă doar vorbește de rău și vâră zâzanie, asemenea. Dacă nu vrea să dea socoteală pentru banii cheltuiți, idem.

În ziua votului, nu ne alegem viitorii stăpâni, ci viitorii angajați. Când ne va intra asta în cap, vom reuși să schimbăm, cu adevărat, fața acestei țări.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile