Fiecare om al muncii are loc între Cracii Primăriței

Nu cred să existe om al muncii în Alba Iulia, care să fi băut o bere la viața lui dar să nu fi auzit de Cracii Primăriței. E celebru! E notoriu! E dovada faptului că am fi trecut noi cu bine peste epoca de aur, însă vremurile de odinioară nu pot fi șterse cu buretele uitării așa, cu una cu două.

Numele de Cracii Primăriței, pentru cei care au uitat sau n-au știut vreodată, vine de la Mara Bunea, tovarășa sindicalistă, pe care partidul o pusese chiar primar în anul 1986. Era perioada în care în Alba Iulia încă se construiau blocuri, încă erau mutați oameni din mediul rural înspre noul oraș, pentru a pune osul la dezvoltarea fabricilor și uzinelor patriei.

Terasa și cârciuma cu teribilul nume era, și încă este, un loc destinat parcă exclusiv oamenilor muncii. Alături de Lacrima Unirii și alte câteva, pe care democrația le-a uitat parcă, Cracii Primăriței e unul dintre cele mai vechi locuri de turnat bere pe gât.

Amplasat undeva în zona Chicago – de unde naiba și-a luat cartierul ăsta un așa nume chiar nu știm – Cracii Primăriței încă există și păstrează farmecul vremurilor de demult. Asta dacă plecăm de la premisa că au și bețivii farmecul lor. Gardul terasei te avertizează, încă de   la intrare, că ai în față un loc care nu e „infestat” de decadentul occident, de știință, tehnică sau chiar curățenie.

După cum arată terasa n-ai crede, dar băutura este pentru toate buzunarele, de la ieftinituri pentru pensionarii din cartier până la chestii mai pretențioase, de sorginte capitalistă: Jack Daniel’s, Ballantines sau vinars de Jidvei.

Divertismentul e același ca în multe alte localuri: vodcă, televizor, vodcă, cărți pentru filcău, 66, apoi iarași vodcă, stinse cu o halbă de bere. Sau două. Acum, pe pandemie, funcționează o terasă acoperită, dar fără încălzirea pe care o vezi în localurile decadente, de fițe.

De fapt, acest loc a fost gândit pentru cei care sunt în trecere. Chiar am văzut doi muncitori de la firma care face instalații electrice prin oraș: au băgat ceva la botul calului, că trebuiau să plece să pună nu știu ce cabluri. E chiar interesant de văzut cum va arăta lucrarea făcută de ei.

Una peste alta, barul de la Cracii Primăriței merită vizitat, măcar din nostalgie pentru mesele vechi, fețele de masă din altă epocă. Lipsește doar un Cico sau o Lămăița. În rest totul pare blocat în timp, în acea minunată epocă de aur.

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile