FUTILITĂȚI DE PRIMĂVARĂ

Evadare în egoism

Nu știu dacă articolul acesta va interesa pe cineva. S-ar putea să nici nu vadă lumina tiparului. Și atunci, de ce-l scriu? Pentru că-mi place să cred că viața e și o sursă de bucurie, de frumusețe, de lumină, de tihnă. Că ne putem opri din când în când din cursa bezmetică, din tristețe, deprimare și anxietăți, din pesimism, certuri, știri rele și revolte.

Lucrurile despre care voi vorbi aici presupun egoism. Pentru o oră, poate două, întreaga lume poate să se ducă naibii, cu toate problemele ei. Cu Covid, criză economică, can-can-uri politice.

E seară în povestea noastră. Te retragi în camera ta, închizi frumos ușa – poate chiar o încui, să nu te deranjeze nimeni. Pe noptieră se găsește un pahar cu vin, pentru ca răsfățul să fie complet. Aprinzi veioza și te așezi la lumina ei cu o carte în mână. Nu voi face apologia cărților care „trebuie citite”, sunt necesare pentru educația noastră, pentru cultură ș.a.m.d. Nu cred în așa ceva. Eu cred în lectura ca divertisment. Pentru unii, ea devine sursă de cultură. Pentru alții, hrană a sufletului. Pentru cei ca mine, provocare intelectuală. Pentru alte persoane, destindere. Sau combinații între ele. Ori altceva.

Nu contează. Sunteți tu și cartea ta la o întâlnire. O cină romantică, stropită cu vin. Evadați împreună într-o altă lume, cu alte reguli, alte fețe decât cele pe care le vezi zi de zi, alte aventuri, alte povești de viață. Călătorești în timp – fie el trecut, viitor, ori unul paralel cu al nostru. Încerci să-ți dai seama cum vedea autorul lumea în care trăia el, ori cea în care visa să trăiască. Sau poate doar scotocești voyeurist printre secretele unei alte vieți. Plângi, te bucuri…

Se spune că un om care nu citește trăiește o viață, în timp ce unul care o face trăiește sute, mii de vieți. Evadează, deconectează-ți mintea și sufletul de la bombardamentul informațional zilnic. Trăiește acea viață care te va încărca, te va ajuta să vezi ziua de mâine cu alți ochi. Să nu te mai lași angrenat în ritmul ei nebun.

Sau, poate, ora aceea e potrivită pentru altceva. O cadă plină cu apă, lumânări pregătite pentru un ritual magic. Un ritual care începe odată cu prima notă a muzicii preferate ale cărei acorduri le-ai pus să se reverse în timp ce stai cufundat în apă, cu ochii închiși. Nici la muzică nu cred că există genuri culte sau inculte. Ci melodii cu care rezonezi – fie că o faci instinctiv, fie că asta vine în urma unei tatonări în urma căreia tu le-ai învățat tainele, iar ele și-au potrivit acordurile cu ceea ce vibrează în sufletul și în mintea ta. Poți fredona, poți doar asculta, ori să lași mintea să zburde liberă, neîngrădită, pe unde o poartă cântecul.

Și aici vorbim tot despre o evadare. Notele muzicale acoperă zgomotele lumii dimprejur, te rup de ea. Când vei reveni la tumultul cotidian, va fi suficient să-ți reamintești câteva acorduri pentru a te încărca – cinci, zece minute, suficient pentru a merge mai departe într-o zi care, poate ți se pare prea dificilă.

Ori poate te delectezi cu un film.

Ori te așezi în fața șevaletului și potrivești culori pe pânză. Ori în fața laptopului/caietului, așternând cuvintele unei povești. Ori cânți la un instrument, dansezi, modelezi, sculptezi…

Lista e lungă.

Dar care e scopul ei? Și, de fapt, scopul acestui articol?

E simplu. Momentele acestea de egoism, în care facem acele lucruri care știm că ne vindecă sufletul și-i dau minții noastre ocazia să se reseteze, sunt mecanisme prin care ne putem păstra echilibrul. Ne ajută să devenim mai toleranți, să avem mai multă răbdare cu cei din jur. Paradoxal, câteva momente de egoism o dată la câteva zile, dacă nu ni le permitem zilnic, ne pot ajuta să devenim oameni mai buni cu cei din jur. Să analizăm lucrurile cu mintea mai limpede. Să ne schimbăm pe noi și să găsim puterea și înțelepciunea de a schimba ceea ce e în jur.

Să nu ne mai lăsăm manipulați așa de ușor, să nu mai fim atât de indiferenți, să înțelegem că acțiunile noastre contează și, mai mult, că e o dovadă de responsabilitate să le facem. Pentru că nu vom mai fi epuizați, cuprinși de lehamite, furnici alergând printr-un mușuroi căruia nu-i vedem ieșirea.

E primăvară. Vremea unui nou început, a curățeniei.

Să începem cu noi.

Etichete:
0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile