Futilități electorale

  • de
Campania, carantina și bătălia surdă a muților

Am asistat săptămâna asta la cea mai proastă ceartă electorală din câte am întâlnit în campania asta. De fapt, a mai fost una, acum niște ani buni, când luzării dezbăteau între ei, poate mai țineți minte acea dezbatere electorală, din 2008, în ring, când Popa Nicolae, atunci deputat și la PNL, se smardoia electoral cu Ioan Dîrzu, deputat PSD. După care, vorba aia, amândoi l-au bătut pe Dumitrel de s-au căcat pe ei, că ăsta nici nu i-a băgat în seamă și a recâștigat șefia CJ la pas. Ei bine, cam așa și acum, când PSD și USR se ceartă ca proștii pe tema care a șmecherit carantina și face campanie pe nașpa. Că deh, l-au prins ăștia de la PSD pe Todosiu, băiatul trei nule de la USR, cum a mers, pe ascuns, la Ocna Mureș să împartă pliante, deși nu avea voie. Și normal că n-avea voie. Sigur, ăsta de la USR a început să behăie peste tot că vai, că legea îi permite să-și facă campanie, că așa și pe dincolo, uitând că starea de carantină fix aia face, restrânge unele drepturi fundamentale și că nu i-au crescut lui trei perechi de funcții, ca să se ăsta pe legi. „Poate învățați ce e aia o lege organică”, mieuna candidatul USR, de parcă el asta a făcut toată viața lui, dinți și legi organice. Pe de altă parte, și ăștia de la PSD, care s-au plimbat și ei cu pliante în gură peste tot, se comportau de zici că tocmai descoperiseră cauza tuturor relelor din țara asta. Oricum, e bine să vedem că se preocupă de probleme importante și, serios, poate că ar trebui să avem mult mai mulți parlamentari. Nu de alta, dar în modul ăsta pleacă mai mulți la București și mai scăpăm și noi de proștii de prin politica locală, că tare-s mulți și doar 7 locuri de parlamentar par cam puține.

Un politician mic cu promisiuni mari

În caz că v-ați bucurat azi de soare, sau de ceva anume, nici nu contează ce, să știți că se datorează unora din PNL care, vălelelu, muncesc băi! Da știți cum muncesc, 24 de ore pe zi, uneori și noaptea. De te și miri când dracu mai au timp să promită. Iote, deunăzi, Alin Ignat, beizadeaua politică ce a cântat tot drumul de la cârciumărit la funcția de secretar de stat, se lăuda că eforturile lui din vară au rezolvat problema fostului Cinematograf Columna. Ăla care e ruină pe vremea când ăsta micu’ se juca cu funcția în țărână și care abia în campania de la locale deveni- se temă „de interes”. Bașca, lauda lui e fie una absolut goală de conținut, fie tocmai am asistat la un autodenunț. Căci omul vorbea de eforturile lui făcute în relația cu Ministerul Culturii și firma deținută de minister, de la care Cinema Columna tocmai a fost preluat de către municipalitate. Or, dacă omul a intervenit pe lângă Ministerul Culturii cu problema asta, atunci se cheamă că a făcut trafic de influență, căci nicăieri în fișa postului său, ăla de secretar de stat la Ministerul Muncii, nu apărea chestiunea asta. Și-apoi, mai e și o altă chestie aici, pe care băieții ăștia o zic pe față, nonșalant, nici măcar nu se mai ascund: nimic, în țara asta, nu se rezolvă fără pile, fără combinații de la partid.

Independentul dependent de campanie

Există, în consiliul local din Alba Iulia și un independent. Un puști altfel pro- mițător, însă căruia nu i-a spus nimeni că s-a terminat campania. Sau, cine știe, poate că la cei 25 de ani e atât de versat că știe foarte bine și el, campa- nia începe a doua zi după alegeri. E însă clar faptul că omul nu prea înțelege cu ce se mănâncă funcția asta de consilier local. Spre exemplu, omul își informa susținătorii că a participat la niște ședințe de CA ale unor școli și grădinițe și că e bucuros să afle problemele cu care se confruntă ele. Deh, așa e viața de politician, în campanie vii și spui că ai soluțiile, iar după ce te alege lumea le spui că te bucuri să afli care-s problemele. Și mai mișto e însă faptul că, prins de magia sărbătorilor și de dorința de „a face bine”, omul s-a apucat de ceva acțiune, „borcanul” cu nu știu ce, în care cere donații pe care să le doneze unor cazuri speciale, familii nevoiașe. Practic, politicianul Florea vrea să fie, în același timp, și societate civilă, și un fel de ONG. Ceea ce nu merge. Adică, merge, dar dacă vrea să facă asta, să împace și capra politică cu varza pseudo societății civile, trebuie să ia lecții de la alții. Gen, să-și ia gagică oengistă, să o lase pe ea să se ocupe de treburile astea, iar el să se mențină la politichie. Păi cum altfel o să ajungi, nenea Florea, viceprimar dacă nu urmezi exemplul actualilor viceprimari?

La intersecția dintre politică și imobiliare

Mircea Trifu, îl mai știți? Hai, că nu l-ați uitat chiar așa repede. E băiatul ăla care, precum un Manole al politicii, a îngropat-o pe ANA la sub 5 procente și acum speră ca lucrarea imobiliară să țină. Numai că, ce să vezi, cât s-a jucat de-a candidatul, i-a cam porcăit atât pe Voicu cât și pe Pleșa și cei din USR. În special pe ăștia din urmă. Așa că, iaca surpriza, în prima ședință de CL, din-aia ținută pe bune, cu proiecte, un PUZ în care Trifu și amicii lui aveau interese a fost respins. Că deh, voia un amic de-al lui, un anonim celebru investitor, cu care s-a făcut cartierul orizont – unde altfel fuseseră și interese din zona Voicu, să mai dezvolte ceva, pe ici, pe colo. Pe de altă parte, acum că e în afara Consiliului, poate să joace iar cartea activismului civic. Știți voi, ăla pentru „cetățenii din zonă”. Iar dacă cumva Primăria decide să tragă niște utilități până către pădure, unde le-ar prinde bine unora dintre cetățenii ăia, dar mai ales și unui anume Mircea T, cu firmă de imobiliare și cu niște hectare bune în zonă, nu-l poate acuza nimeni că și-a făcut dedicație. Or, la câteva zeci de mii de hectare, și 2, 3 euro în plus la metrul pătrat, aduși de utilități, înseamnă ceva.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile