Gunoierii rock’n roll. Reciclare pe care, fără finalizare

  • de

În linie cu majoritatea covârșitoare a orașelor din România, Alba Iulia are o lungă istorie de tărăgănare a implementării unui sistem cu adevărat ecologic de colectare a gunoaielor. Cadrul legislativ actual se bazează pe legea 101 din 2006, republicată în 2014 fără completări revoluționare. Principiile colectării și valorificării deșeurilor erau trasate de atunci, inclusiv principiul colectării separate pe patru fracții uscate – deșeurile reciclabile. Legislația lasă în schimb loc de cazuri de forță majoră, cazuri în care municipalitățile pot implementa o formă limitată a colectării deșeurilor, situație exploatată timp de 14 ani de administrația locală din Alba Iulia. Practic suntem într-o stare de perpetuu provizorat și com- promis din 2006. Stare de dezvoltare, cum s-ar zice, de eternă tranziție.

Perioada 2006-2012 ne-a prins într-un contract în derulare cu Salprest, pe 10 ani. Acesta se încheie în noiembrie 2012 cu cântec, contestații și procese. Noua procedură de concesionare a serviciilor de salubritate, deși inițiată în vara lui 2011, se blocase din cauza contestațiilor admise. Strânsă cu ușa pentru că nu mai poate prelungi contractul, Primăria atribuie concesiunea pentru 12 luni, prin negociere directă, singurului furnizor care putea oferi pentru o perioadă atât de scurtă servicii la prețuri competitive. Acesta era, evident, cel instalat deja de 10 ani în municipiu.

Nu s-a prelungit dar s-a rezolvat, până în 2014, când Polaris preia efectiv colectarea. Deși își pierde licența pentru salubrizarea localităților în 2012 în urma unor încălcări repetate ale condițiilor de colectare, Salprest își concesionează contractele și bunurile necesare către Salprest Ocna Mureș pentru a putea continua activitatea; Consiliul Local Alba Iulia suspendă contractul pentru operarea depozitului de deșeuri de la Pârâul Iovului, Salprest contestă în justiție decizia CL Alba Iulia, câștigă și rămâne unicul operator al gropii de gu- noi până la închiderea ei în iulie 2015. În noiembrie 2013, la ședința de reziliere a contractului de operare a depozitului de deșeuri, Mircea Hava nu știa când se încheie licența de operare a acestuia.

Era Polaris

Ca orice mireasă care nu își găsește pețitor la timp, municipalitatea își co- boară standardele prin HCL 137/2012 și 236/2012; din caietul de sarcini votat în 2011 dispar obligativitatea de a dovedi capacitatea de colectare pe baza  unor  breviare de calcul din studiul de oportunitate, obligativitatea prezentării detaliate a viitorului parc auto în ofertele depuse și obligativitatea asigurării a trei vidanje, respectiv 100 de toalete ecologice; perioada de concesionare este redusă la 2, ulterior la 3 ani în loc de perioada standard de 10 ani. Câștigătorul procedurii – Polaris M Holding – e stabilit prin HCL 263 din august 2013, dar durează mai bine de jumătate de an până la preluarea efectivă a atribuțiilor.

Alba Iulia trăiește, de atunci, în două realități paralele. Caietul de sarcini și regulamentul de organizare și funcționare a serviciului public de salubrizare ilustrează un tablou aproape idilic.

Pentru oricine ar fi citit la momentul respectiv documentațiile care stau la baza procedurii de atribuire a contractului de salubrizare, viitorul arăta la  fel de verde și luminos ca în discuțiile despre viața de „dincolo”. Măturătorii stradali urmau să strângă gunoiul separat, sortând reciclabilele adunate în propria pubelă; suprafața de carosabil/trotuar măturată manual urma să scadă cu 10% anual, pentru a ajunge în 9 ani  la 10% din total măturat manual, iar restul prin măturare mecanizată, atât  pe trotuare cât și pe carosabil. Precolectarea deșeurilor menajere urma să se facă în pubele suficiente, iar spațiile de colectare a gunoiului dotate cu pubele dedicate și corect dimensionate pentru rata de reciclare, în 4 (!) fracții. Pubelele urmau să fie măturate și spălate cel puțin marțea și vinerea. Toate veniturile obținute din valorificarea cantității de materiale reciclabile obținute urmau să fie reinvestite în asigurarea de pubele și amenajarea spațiilor de precolectare a gunoiului.

Realitatea din teren este mai puțin idilică. Pubelele au fost spălate în sucul propriu, de mai multe ori pe săptămână. Calculul de 0,8 litri/cetățean gunoi produs zilnic nu bate cu numărul de pubele instalate, iar în unele puncte de colectare numărul pubelelor nu a fost ajustat deși capacitatea acestora e depășită de câteva ori pe săptămână.

În noiembrie 2014, prin HCL 347 se decide amenajarea unor puncte-pilot de colectare cu depozitare subterană. Trei, mai exact, în valoare de 33.080 Euro fără TVA. Între timp acestea au devenit patru și s-au  teleportat magic în campania electorală din 2020, lângă promisiunea unui total de 122 de puncte similare instalate în viitorul apropiat. Tot în toamna lui 2014, prin HCL 304, este instituită colectarea pe două fracții (umed/uscat), primul angajament ferm al municipalității către colectare selectivă și valorificare. Deși implementată la nivel de colectare de către Polaris, nu există nici un raport făcut public care să indice cantitățile de materiale reciclabile procesate de Polaris, nici vreo urmă a reinvestirii banilor obținuți prin valorificarea acestora. Nu a existat de atunci nici o campanie serioasă de conștien- tizare și educare a cetățenilor privind obligațiile lor în vederea reciclării, un fel de pact tacit al administrației: noi nu vă stresăm cu strânsul separat, voi vă faceți că plouă încă vreo cinci-șase ani. În august 2016 se prelungește contractul cu Polaris M Holding pentru 18 luni. La 3 luni după aceasta, prin HCL 291/2016, municipalitatea plusează serios decretând implementarea sistemului de colectare separată pe patru fracții reciclabile, deși nu se implementase cu succes nici faza de colectare pe două fracții. Între 2012-2015 se generau aproximativ 28.526 tone de deșeuri anual, iar în strategia locală de salubrizare pe termen mediu și lung se vehiculau primele cantități de reciclabile raportate. Pe întreg intervalul, s-au reciclat 0,08% hârtie/carton, 0,07% plastic, 0,0004% metal din cantitatea totală de deșeuri colectate (exceptând moloz și deșeurile electronice).

Pe rând, gunoiul municipiului s-a plimbat la Cristian, în județul Sibiu,  iar din martie 2017 e dus aproape 200 de kilometri până la rampa deschisă de Polaris Mediu de la Târgu Jiu. Iarna lui 2019 i-a prins pe cei de la Polaris cu gunoiul municipiului înghesuit zilnic pe o rampă temporară de transbordare, într-o curte închiriată în zona industrială a orașului. „Rampa” amenajată  de cei de la Polaris era, efectiv, curtea unei hale din vecinătatea depozitului de cereale. Cu un an în urmă în Decembrie 2018, Consiliul Local vota pentru a doua oară implementarea colectării pe patru fracții separate, din 1 ianuarie 2019 (iar în februarie amânau, plini de speranță, pe 30 iunie 2019). În rampa de transbordare, faimoșii saci galbeni își scoteau urechile dintre mormanele de gunoaie nesortate, udate de ploaie și zăpadă. Cu asta moare și orice iluzie a colectării separate pe două fracții. Bine că s-au votat și revotat tarifele de colectare a gunoaielor reciclabile – 282,16 lei/tonă pentru hârtie, carton, plastic și metal și 125,83 lei/tonă sticlă, comparativ cu 132 lei/tonă deșeuri menajere nesortate. Cel puțin pe hârtie, reciclarea încă ar putea fi o afacere bună.

Următoarea perioadă de concesionare a serviciilor de salubritate (10 ani) a fost deja atribuită către asocierea RER Vest (care operează în Oradea) și Retim (companie a Consiliului Local Timișoara în parteneriat cu RER). În timp ce RER Vest e văzut relativ bine în Oradea, Retim e cam bolnăvior de nepotism, pe deasupra se confruntă cu o criză serioasă de imagine după ce au apărut imagini cu deversări de levigat netratat în râul Timiș. Monitorizarea la stația de tratare se făcea elementar, comparând valorile de la două contoare (unul la intrarea în stația de tratare, celălalt la gura de deversare). Doar că unul dintre contoare a stat defect cu știrea conducerii timp de doi ani, după declarațiile unui fost angajat. Ambele companii așteaptă reorganizarea licitației pentru desemnarea operatorului CMID, ca să își demareze activitatea (licitație anulată după ce ADI Salubris a permis unui ofertant să își modifice oferta, deși nu avea acest drept, un detaliu minor care ne blochează încă vreo doi ani). Suntem pe mâini bune. Teoretic, totul are să fie frumos, aflăm din pliantele de campanie. Practic, cel mai probabil nici acele pliante nu au să vadă reciclare.

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile