Poate că nu știați, și sigur nu știați, însă acum că s-au terminat alegerile, Inspectoratul Școlar Județean urmează să fie depolitizat total. Se vor scoate posturile de șefi la concurs, se va accede în funcție numai pe bază de merit, așa cum trebuie. Ha-ha, ce glume bune avem. Se va face pe dracu să-i pieptăne. Va rămâne tot Cornel Sandu, că e cel mai bun. Și partidul e OK. Și va mai ajunge și cineva de la USR-PLUS pe acolo, că trebuie să mănâncă și gura lor ceva. Însă, din bugetul instituției mai mănâncă și alții. Că doar de ce există instituțiile astea? Școală de shopping, carevasăzică, școală de hrănit firmele prietene ale partidului.
Spre exemplu, de la începutul anului și până acum, din cele zece achiziții direte făcute de ISJ Alba, una a fost de la Info Grup, alta de la Alba Motor și cinci de la superba firmă a domnului Ciucă, bunul prieten al PNL, Tipo-Rex.
Să mergem însă și să vedem ce anume au cumpărat oamenii ăștia și de la cine. Că doar școală nu s-a mai făcut, așa că trebuiau și ei să-și ocupe timpul cu ceva.
Înainte de Crăciun, băieții de la ISJ și-au cumpărat aparate de aer condiționat, camere video și sistem de supraveghere video, de vreo 6.000 de lei. Toate de la Diafan, achiziție directă.
Vi s-a părut cam mult faptul că 5 din pimele 10 achiziții de anul ăsta au fost făcute de la Tipo-Rex-ul lui Ciucă? Păi, fiți atenți aici. Anul trecut, din cele aproximativ 150 de achiziții directe făcute de către Inspectoratul Școlar Județean, nu mai puțin de 62 au fost de la Tipo-Rex. Practic, nici nu e clar de ce mai fac astfel de achiziții, de ce-și mai pierd vremea cu acte și proceduri. Ar putea să le dea director de la Tipo-Rex cheile de la buget, să-i lase pe ei să vină și să aducă în ISJ ce vor, ce mai au ei de vândut pe acolo. Și-apoi să-și ia singuri banii, că e mai simplu așa. Iar când s-or vedea Ciucă și Cornel Sandu la un șpriț, să fie totul bine, ca să nu fie rău.
Ei bine, pe lângă aceste zeci și sute de mii duși în cea mai mare parte pe consumabile, care – vorba aia – dacă verifică cineva vreodată, s-au consumat, că de-aia-s consumabile – cei de la ISJ au mai făcut și alte cumpărături. Mai o mică reparație aici, mai alta dincolo, mai niște cabluri, mufe și alte cele, toate de la Mundo Plast SRL, firmă ce pare că ar vrea să se ia la întrecere cu domnul Ciucă.
Ba chiar au cumpărat și niște chestii super utile. Adică videoproiectoare cu ecran și trepied, cu 129.000, precum și alte camere video web, tot cu 129.000, ambele achiziții directe de la Union CO. Plus alte câteva pachete cu software și alte cele, luate tot de la acești Union CO, doar unde merge mia, merge și suta.
Despre alte mici reparații ori despre o adresă de e-mail care să suporte 350GB, pe care au dat unei firme prietene vreo 5.600 lei, plus TVA, nici nu vă mai zicem.
Au cumpărat însă și chestii utile, cum a fi măști. Sau jumătăți de mască, din moment ce în achiziție e trecut „semimască”. Pentru care au dat doar 60 de bani pe bucată, ceea ce e ok, cu condiția să fie măști omologate. În total, au cumpărat de 100.000 de lei, plus TVA, de la Euromidos Forest SRL din Cîmpeni, o companie cunoscută în lumea largă pentru comerțul cu materiale sanitare. De fapt, se înțelege chiar și din nume cu ce se ocupă. Asta atunci când nu aduce măști de prin China, că 100% nu produc ei semimăști în Cîmpeni.
Iar ca treaba să fie completă, au mai cumpărat de vreo 33.000, plus TVA, alte măști, pentru copii, de la Tipo-Rex. O altă firmă cunoscută până și pe Wall Street pentru comerțul nebunesc pe care-l face cu produse medicale și sanitare.
După care au luat de vreo 250 de mii de lei dezinfectant, de data asta de la Farmec. Pentru că nici ăia cu pădurile, de la Cîmpeni, și nici Tipo-Rex n-aveau probabil pe stoc.
Tot de la Diafan, de care vă ziceam mai sus, și-au mai luat și alte aparate de aer condiționat, dar și o rețea de internet pe care au dat peste 50.000 de lei, plus TVA. Probabil că dacă nu anul ăsta, că e cu pandemie, la anul sigur luăm o medalie la campionatul mondial de solitaire.
Una peste alta, este cât se poate de clar că nu atât Inspectoratul, cât bugetul instituției, este nimic mai mult decât o pușculiță menită pentru a hrăni firmele prietene partidului. Semn că acea ‚depolitizare” a educației, de care ni se tot vorbește suav, e nimic mai mult decât o vrăjeală electorală.
