JURNALUL PITICULUI PROMO – am făcut, dar am și n-am făcut

  • de

Dragă jurnaule

Nunțe-le de ce mănervează pisicile. Da mănervează rău de tot. Am o boală pe pisici de parcăs ca câinele din Ton și Gery! Nu le suport și gata. Ști că care cre-că e faza cu pisicile? Că ierea unul Șrodingăl, care avea și nu avea picică.

Cum adică o avea și no avea? Adică cine se crede și Șrodigăl ăla, auzi la el că filosof, că care știa el că ceva poate ca să iexiste și să nu există în același timp. Ce porcăială e asta? Toți postmoderniștii ăștia de filosofi e niște clăpari care na-nțeles nimic din ce urma ca să se întmplă în viiitoroul apropiat. Desigur, ceva care este poate să nici nu este, dar asta din cauză că este alceva care cumva e la fel ca acel ceva numai că pe dos sau invers. Nicidecum că cum zice Șrodigăl cu pisica lui.

Pisica ori este ori nu este! Păi eo, când le-am arătat pisica la ăia de la PSD, ie- rea sau nu ierea pisica? Normal că ierea, că dacă nu ierea ce le arătam? Uite, mă gândesc la pensiile speciale, care este și nu este, ar putea zice un neofil din-ăs- ta, adică unul care nu se pricepe ca să înțeleagă. Dar de fapt pensiile speciale nu că este și nu este în același timp, chiar dacă așa pare, ci ele ește și este mai mici. Că când am propus și votat pensiile speciale le-am propus și votat ca să fie nu ca să nu fie. Să se bucură și ăia de le ia. Numai că după, când am văzut că la lume nu place cu pensie specială, la ăia mulți, că și ăia votează, atuncea am decis că pensia specială trebuie să este dar trebuie să este ceva mai mică, mai pe impozit, așa. Adică să se bucură în continuare cel la care este și să fie mulțumit și la cel care nu este pensie specială și îl roade invidia că el de ce nu are pensie specială, da pe el nu se vede în oglindă că nu ie special, că ce crede unii, că oricine care se crede special e gata și chiar e special? Nu ieste deloc ușor, dragă jurnaule, să te joci cu jonglatul ăsta de sensuri și nonsense, că când e așa și că când e pe dincolo, și tu trebuie să pari că ca și când ai făcut pe plac la toată lumea.

Mă simt uneori ca când ași fi o pisică pe firul de curent elecric, care pășește agale spre unde se duce ia, că nici nu contează unde se duce dar important e să nu cadă de pe fir. Și cum adică să fiu ieu ca o pisică? Că pot ca să mă simt ca o pisică dar să mă simt și ca dulăul care mușcă de la dușmani din mâna care l-a hrănit pe el? Chiar așa, dacă pisica lui Șrodingăl ăla era pisică atuni când ierea, și când nu ierea era de fapt câine și de-aia nu ierea pisică? La asta nu sa gândit nimeni, că pisica când e pisică e și când nu e pisică poate e câine, că dea- ia nu e, că dacă mai era pisică ierea.

Șacu că mai mi-am adus deaminte de pensiile speciale, ierea normal ca să fac o dreptate cu impozitul, că ierea normal ca să fie un impozit special la pensiile speciale, că mai ierea ele pensii speciale dacă nu avea impozite speicale?

Păi ierea pe dracu, că ierea doar pensii banale, mari da banale, dacă ierea im- pozitate ca la șoferii de trator. Cum ar veni, le-am făcut un bine și o onoare la speciali, da’ le-am făcut să le placă și la ăia banalii, care moare de invidie pe noi, de ce să nu recunosc, că ce, parcă eu nus special?

Și mai mă gândesc, dragă jurnaule, că ca pisica lui Șrodingăl e oricine care lasă să se scruge timpul și să se analizează în mod corec greșealile și ce a fost și ce a fost de a fost rău. Că când mă gândesc la oamenii care ierea de apsolut caca, de îți venea să le ziceam că-s de caca, că fură și că e nașpa și că caca! Da’ acum când mă gândesc că acum unii ie europarlamentari iar alții ie la județ șerifi stelari, mari șefi luminați care îți bagă lumina în viitor, păi cum să nu-i iubești de să le lucească clanța de la linba ducle multa duce? Păi și asta se înseamnă ca când azi privesc în urmă la ce ieream și mă văd azi la ce am ajuns, dar ce-s eu, ca pisica lui Șrodigăl? Adică dacă ierea ei caca și acum nu ie caca, că-i iubesc cum îmi iubesc salariu și cum nu-mi iubeam nici indemnizațiile, adică eu ce-s, ca pisica aia, care e și nu e? Da’ ce știa și Șrodigăl ăla? Nu știa nimic. Că poate s-a uitat dimineața la pisică și era acolo pisica, dar mai tarziu nu mai era pisica, dar asta nu înseamnă că e și nu ie pisica ci doar că poate a plecat, nu, că are și pisicile treaba lor, că nu e ca bibelourile să stea așa, ca proaste- le, să-l aștepte pe Șrodigăl să tragă iel concluziile? Sau poate că și pisica aia nu mai îl iubea pe Șrodigăl și a plecat de acasă la un alt filosof care ierea așa, mai pe hedonism, care-i mai dădea și să mănânce. Că, din ce am citit eu, Șrodigăl ăsta era și nu era așa de nașpa de le dădea și nu le dădea de mâncare. Nasol Șrodigăl, deloc nu mia plăcut de iel. Și nici de pisici! Hai, te pup dragă jurnaule, mă duc că am treabă cu ăia de ierea nașpa dar de fapt nu ie nașpa că e foarte buni și-i iubesc, pupaleaș mandatele și canpania!

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile