Dragă jurnaule
Permitemi sămi dau voie ca să îți fac o confesiune, că în tine pot să mă destăinui așa cum nu pot nici în sistemul de onlai pe inenet și nicăieri, că în ziua de azi toată lumea te critică și te subânețelege de parcă tot românul sa născut analist. Mai bine se năștea poet, cum zice și rețeta din popor, da ce sai faci, așa e vemurile în care trăim.
Vreau ca săți zic, dragă jurnaule, că am un plan, dar planul meu nu e chia așa cum zice unii și alții, care oricum nu înțelege. Planul meu e mult mai complex decât las eu să se înțelege, că dacă aș zice tot la unii lear expanda creierul și ar face blocaj de cândire. De-asta la-m și luat pe Ion la mine pe plan, ca să simtă și el cum e să ai un plan și să mai atenueze din complexitarea lui, ca să poate să fie tranmisibil la oamenii simpli.
Practic, ca să mă explci mai în clar și ca să mă destăinui aicia în aceste pagini, planul meu pe care îl prezint la oameni și care e în variantă oficială și la cei care crede că mă știe ieste ca să fac să joc în echipă. Numai că une era echipa veche acum nu mai e echipa veche și sunt eu parte din echipa nouă, dar planul meu nare legătură cu echipa nouă, căci orice pas în față e un pas în față iar planurile a fost puse în mișcare. Iaia acta est, cum a zis și Cezar când a trecut Rubilonul, de a zis că zarurile a fost aruncate și gata, nu mai este cale de întors. Că eo nu o dau la întors niciodată.
Echipa, echipa ie extrem de importantă, dragă jurnaule. Că dacă ești în echipă are și cine să cadă de vină când lucrurile nu-ți ies bine. Numai că unii nu înțelege, că nare minte macheavelică cum am eu, că uneori ie nevoie să nu iasă lucrurile bine. Că dacă cumva faci și nu iese și prost câteodată, de unde să mai știe oamenii că când ai făcut bine, cu cine mai pune ei în comparație, cu cine mai pune binele în antiteză, ca să mă exprim așa, mai plastic?
Că cum să zic, am planul ăsta cu Ion, care e planul nostru, dar care face doar parte din planul meu, mai mare. Că zicem că facem și că dregem, și dregem, nu zic că nu și dregem, dar clar nu se poate să iasă tot cum zicem noi că o să iasă. Așacă trebuie să fiu pregătit pentru când nu va mai înțelege lumea că pesede e de vină și trebuie să fie și de la noi cineva de vină, cu toate că nu e drept, dar așa e viața nedreaptă uneori. Și atunci dacă am planul la comun cu Ion, când e să fie devină e Ion, că doar cine să fie devină, dacă eu doar vreau să fac bine și fac bine că binele mă împinge pe mine de la spate?
Câând are să facă lupii ham-ham-ham, că de ce na ieșit planurile ca promisiunile și faptele nu sa pupat cu vorba, atunci Ion se va autosacrifica landemnul meu, că ieu pot oricând să fiu autocritic cu ații, să apăs pedala și să le zic de critică de numa-numa. Și pla- nu meu, care ie mai mare decât planul nostru, care așa a fost gândit ca să nu las la adversari să facă planul lor cu Ion, că pe lângă viitor, care are treabă doar cu planul nostru, eu mă gândesc și la prezent și la ruperea de trecut, aici e cheia la planul meu. Dividende et im- pera, cum zicea tot marele Cezar, când a făcut el de s-a bătut cu triburile care era multe. Dividende et impera! Așa am rupt la ei, la Ion și Micea și iam făcut de acum să urăște unul pe altul, să luptă și să smardoiește. Și am ales să mă divi- dende cu Ion ca să impera la Mircea, că așa e calea, cum zice și Mandaloreanul, asta e calea!
Și mai ie o chestiune, dragă jurnaule, pe care nime nonțe-lege din planul meu. Că dacă repetiția e mama înțelepciunii și înțelepciunea necesită cunoaștere dar ca să ai cunoaștere trebuie să faci greșeală, că din greșeală învață oa- menii, cum să poți să faci bine și să știi să eviți greșelile dacă nu le fac? E aici o chestiune ce ține de paradox, sau parabox, cum îmi place mie să îi spun, că ie ca o luptă cu lucrurile perfide care nu te lasă să aduci binele în lume. Că lumea crede, nu toată lumea, dar unii care ie invidioși și nu înțelege, crede că eu când nu fac ceva ce am zis nu fac din cauză că n-am chef sau că nu pot, dar eu am planul meu mare și ca să pot să ajung să fac trebuie și să nu fac, ca să văd cum e să nu faci și apoi să știu cum e să faci.
Să iau de exemplu o autostradă, care să zicem că trebuie să o faci să fie gata în patru ani. Cum poți ca să înveți să o faci în patru ani, dacă prima dată nu reușești să nu o faci în patru ani? Stai, zici patru, durează zece, dar ai învățat din greșeală și data viitoare știi cum e să o faci și în patru, că asta nunțe lege multă lume care crede că e doar așa, zis și făcut. Dar nue. Și ca și cu combinațiile și cu banii negri care vin pe căile miste- rioase ale politicii. Că dacă nu-i iei, dacă nu-i iei ș-ii bagi la cont, de unde să știi care e calea misterioasă pe care vin ei, ca atunci când chiar se pune planul în practică, ca atunci când ești pus serios pe treabă, să faci bine la toată lumea, atunci n-ai să știi să te ferești.
Așai și cu planul, mai bine să faci planuri cu cineva, ca să vezi cât ie ei de vină când nu iese planurile și să înveți din planurile greșite și atunci când e să faci tu planul tău cel mare să faci să fie planul bun. Da’ omaenii nu înțelege uneori, și de-asta e așa de singurătate aici în lumea la genii, că e soarta noastră să înțelegem fără ca să fim înțelegi….
