JURNALUL PITICULUI PROMO – de ce iubim femeile

  • de

Dragă jurnaule,

Nu știu de ce, dar poate că ie din cauză de la primăvară, când totul înflorește și natura revine la veață, dar mă gâdeam cât de puțin ne gândim noi, bărbații, la femei și cât de rar le aprecem. Că uite, vine 1 martie, trece 8 martie și se ofilește florile care le dăm cadou și uităm să mai ne gândim ân fiecare zi la ele, să le aprecem la adevărata lor valoare. Că ce ie mai valoros pe lume decât femeia? Ce e mai prețios decât sufletul gingaș de femeie, care cu putere miracoloasă ne face pe noi toți? Că unde am fi noi, bărbații, sau chiar femeile sau albinele sau plantele, dacă nar fi femeile? Ce cuvând e oare mai simbolistic și mai plind e sințăminte decât cuvântul „mama”?

Mă gândesc cu tristețe în perioada asta, și mă gândesc mult la treaba asta, că uneori prea puțin mam gândit la sexul frumos, cum mai i se zice. Că de ce nu consumăm mai multă atenție și mai multe sentimente și efort pentru ca să facem lumea mai frumoasă pentru femeile care nencon-joară?

Maie oare posibilă iubirea în lipsa la femeie? Să știi, dragă jurnaule, ca mam tot gândit în ultima vreme la ce înseamnă iubirea. Că poate ie de la primvară, de la cum se schimbă anotinpurile și înlfoește în minte senzația asta de bine și de iubire și chief de iubit și de admirat femeia. Și mam gândit ieu așa că și dacă nu ie chiar bine acum, că mai avem multe de făcut ca să facem să fie bine la femeie, suntem totuși pe partea bună a evoluției. Că uite, mai mam dus în colțul la bibliotecă, unde am și aruncat cărțile alea de poroaste ce ie, și am dat iar peste cărțile lui Planton ăla. Ăla, de scria iel despre ce și cum a făcut Socrate ăla. Și am recitit iar dialogurile alea, cu Banchietul și Faidros ăla, în care toate sentimentele pure e răsturnate de grecii ăia răsuciți, care nu știa nimic despre iubire și despre frumos. Că iei, dacă ie să o luăm pe de-a lungul istoriei, a iubit mai mult la bărbați decât a stat să caute frumosul în femeie. Că așa zicea și Planton, sau Socrite, că nici nu mai știi cine a scris cărțile alea, că iubirea și frumosul nu poate ca să fie găsit decât de bărbat la bărbat. Și nu zic că nu există frumusețe neasemuită la bărbat, că doar sunt și eu bărbat și văd cum mă privește nu doar femeile dar chiar și unii prieteni, însă ie cam limitați grecii ăștia vechi dacă na știut să caute iubirea și frumosul decât la ce le iera la îndemână. Și mai ierea și urâți, cred, că am văzut pozele cu statuile care și leau făcut iei.

Dargă jurnaule, iubirea nu ie ceva facil, așa, care să te dai din prima că vezi frumos și să alegi numai ce e frumos pe dina-fară. Căn cazul ăsta ieu ce trebuia, să mă clonez casă pot să aleg să fiu de unul singur cel mai frumos cuplu? Putea, sigur, să fac asta, dar mie mereu mia plăcut provocările și am vrut să caut în profunzimea la sentimente. Și aiciea grecii vechi nan-țeles nimic din ce e frumos și pur. Păi cum să înțeleagă ei femeile când iei pe vremea aia nici nu știa ce e aia culoarea fucshia? Că nu o inventaseră încă femeile, dar tot din cauză la bărbați care le-a zis nu, nu aveți voie să inventați fuchisa. Că dacă bărbații mai de demult era mai deșteți, atunci le lăsa pe femei să inventeze fucshia încă de pe atunci iar lumea iera mult mai bună la ora asta.

Dragă jurnaule, trebuie să facem toții eforturi necumpețite ca să facem să apreciem și să ridicăm femeile pe calea progresului. Nu ie deajuns iubirea, ci trebuie un mare proiect, niște mari proiecte, care să vină și să sprijină și apreciază femeia la adevărata ei valoare. Să le ajutăm să fie ceea ce merită să fie. Bine, nu chiar egale cu bărbatul, însă trebuie să le progresăm pe calea progresului, ca să le apreciem și iubim cum se merită să se aprecieze și iubească. Că femeia face copiii, femeia face mâncare, femeia calcă, spală, tricotează! Ce-ar fi casa omului bărbat fără o femeie la curtea lui? Am mai fi noi ceea ce sunt dacă nar fi femeile care să ne luminează și să ne pună pe noi într-o lumină favorabilă, ca să facem să fie bine la oameni? Am mai avea eu atâta energie casă mă lupt pentru oameni ca să fie bine la oameniș i să aibe oamenii de toate dacă nar fi femeile care mi-a dat viață și mi-a făcut viața mai cu zânbet?

Poate că mulți nunțe-lege, însă lumea ar fi mult mai săracă dacă nar fi femeile, mame, fiice, surori sau iubite de rangul unu, doi sau trei. Am fi cu toții mult mai săraci chiar dacă femeile ne costă, că aici e și paradoxul în care eu găsesc că stă esența femeii pe care navăzuto nimeni niciodată, nici cei mai mari filosofi din trecut sau viitor.

Atata stau și mă întreb, cum ar fi fost lumea asta fără femeie, fără mașina de cusut, fără aparatul de tricotat, fără ca cineva să spele vasele – că nu iera tot tinpul maișni de săplat, fără ca cineva să aibă grje de copii, să coase haine, să facă teme, să facă curățenie, să dea cu aspiratorul, să ducă gunoiul? Cum ar fi fost lumea asta făcă ca femeile să invenează fuchsia? Îți zic ieu, fără femei lumea asta iera cu mai puțină culoare!

Și merită să iubim femeile, merită orice efort și oricât trebe să le plătim, că femeile merită!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile