JURNALUL PITICULUI PROMO – despre răul cel mai nimic și unicitate

  • de

Dragă jurnalule,

Simt că încep să mă simt tot mai bine, mai mult, maipe cai mari pe care călăresc că vin aceste alegeri în care o să fiu iara les! Simt cosă câștigăm, că o să învingem o mare victorie cum n-a mai învins nimeni la câștiguri mari. Îi facem pe dujmani să dispară, să plece partidul rău, să nu mai fie, că de ce să fie, că a făcut numai rău!

Damă gândesc filosofic așa, că oare ie bine ca să dispară alții sub preisiunea mea, sub tremurul cu care cutremul scena politică? Ie oare bine să fim unici? Că și la zicalele vechi zice că fiecare om ie unic în felul său, nuia șa? Este! Adevărat! Șatunci, de ce să nu putem să fie fiecare partid unic? Da se poate să fie numai partidul meu unic și celelalte partide să fie unice dar să nu fie, că dacă e unice atunci per total mai ie ele unice?

De multă vreme mă gândesc la ideia de unicitate și simt cum mă complementează și mă compexez privind spre zări nebănuite, că dacă eu sunt unic și unic înseamnă că-s numai ieu, atunci ceilalți mai se există? Dacă cumva lumea și uni- versul, sau hai să zic țara asta, ca să nu mă întind cu ideea peste zări nebănuite unde nu ie bani, dacă cumva lumea și toți din prejurul meu există doar ca să-mi fie mie de folos la unicitate? Dacă nar exista ceilalț, aș mai putea ieu de unul singur să fiu unic? Mai aș fi eu cel mai unic dacă n-ar fi alții care să fie mai puțin unici decât eu?

Și trebe săț zic, dragă jurnaule, că mai mă gândesc și la dispariția celorlalț. Că asta voiam eu ca zăzic, dar mă tot în- trerupe ăsta care citește acum ce-am scris eu și nu reușesc sămia dun gâdurile. Adică, dacă scopul e ca să câștigi ca partid tot dar dacă câștigi tot ăia pierde tot și dispare, e bine să dispară? Că de exemplu, că tot zice uniii că ce băi, domnule Promo, dar tu ce vrei ca să rămâi tu cu partidul tău unic? Iar ioi zic în clar, băi, nu băi, cine a zis că eu vreau ca să fiu partid unic? Eu decât vreau să dispară celelalte partid, că n-am zis niciodată că partidul meu vreau să fie partidul unic. Dar dacă mi se întâmplă cemi doresc și câștigăm tot, șosă câștig, dar  eu numi dorecs să fie partidul meu unic, că eu vreau doar să câștig tot, și victoria se transformă în ceva ce nu am vrut eu, mai se pune că am câștigat?

Că aici, la dilema asta, mă gândesc la domnul David Hume, care a fost și el sceptic și a privit de pe poziții critico-filosofice idea de cauzalitate și probabilitatea identității personale. Că dacă e să aleg, m-am gândit eu, ce-as șvrea să fiu, cauză sau efect? Că dacă din cauza mea se schimbă cum se schimbă și rămân doar eu unic, atunci nunseamnă că eu sunt și cauza și efect? ȘI cum faci disjuncția asta între ce se este și ce poate să fie, care pleacă din ce este dar nu reiese în ce vrei?  Adică eu nu zic că David Hume n-avea dreptate, dar zic că a greșit când a zis că cum adică să vină ideile din abstract, că ideile vine numai din realitate, din experiență. Că mă gândesc la mine și la unicitatea mea, care eu oricum sunt unic de când sunt, adică n-am făcut o școală de unici ca să zici că da băi, uite, omul are experiență, e unic! Și atunci nui abstract cum- va că eu sunt unic și chiar și unicitatea mea e unică în felul ei fără să fie experimentată. Sau, dacă eu sunt unic așa, ca   să experimenteze alții din unicitatea mea și să devină și ei unici, că doaraia mi-am dorit și vreau eu la oameni, să fie bine, să schimbăm frumos. Și vreau eu cu partidul meu să câștigăm tot, dar nu ca să dispară ceilalți. Adică să fim noi la noi cu partidul nostru unic, dar să fie și ceilalți însă nu chiar să fie, decât așa, ca să se vadă mai bine unicitatea noastră.

Da ia mă contrarează, dragă jurnalule, o chestie care mi se pare importantă, că dacă ajung să fiu eu cu partidul meu unic, dar din cauza unui rezultat în care oamenii ne alege ca pe răul cel mai mic? Adică, mai e atunci pe pozitiv sau con- tează doar rezultatul, chear dacă ie obținut pe căi netocmai morale metaformic vorbind? Că cine mai stă să analizează că răul cel mai mic e de fapt cel mai mare bun, ca dacă e unic e  și bun și rău și tot. Da dacă toți care votează mă votează și-s unic, dar mai rămâne unii care nu votează, oare și pentru ăi-as tot unic și cel maibun? Gata, mă duc să-mi lipesc niște afișe cu mine, să mă văd cum sunt de unic!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile