Dragă jurnalule,
De o vremen-coace simt un derajn, așa, un nu știuce-i să îi zic, da’ mănervează că ie unii oameni care nunțe-lege mai nimic dinpolitică! Unii ie așa, parcă zici că-s transenili și uită lucrur ele- mentare care se leagă la baza epicen- trului politicii. Că iaud pe unii care zice căcum adică de ce se plimbă unii de la un partid la altul, că nu e ok cu transenilismul ăsta politic și că auzi tu, dragă jurnalule!, la ei că zice că penele ie ca pesede, că de ce vine unii de la pesede la penele? Bine, nu mă aștept să-nțeleagă toată lumea că cu transenilismul ăsta politic nu-i chiar așa, în doo culori, în negru și alb sau, aplicat practic, în roșu și galben. Da’ ce, pe Alber Camu la priceput toată lumea? Mă enervează că ie unii oameni care crede că știu ei tot. De ce se bagă oamenii care nu se pricepe
la politică să vorbească despre politică? Să ne lase pe noi politicienii să facem politică și ei săși vadă de ce știe fiecare să facă, că eu nu mă duc la coafeze să le zic că cum să pune placa de păr în păr sau la tractorisc că să-i zic că băi, dar brazda aia de ce e așa, pe diagonală și nu e adâncă cum zice la manual? Nu că naș putea, că așa aș putea, dar iomi văd de ce știu, de politică. Păi săși vadă și oamenii fiecare de felia lui de ciorbă și să nu-și mai bage musca cu nasul în că ce facem partidele și că de ce e transenilismul ăsta la politică! Mănervează! ȘI mănervează știi de ce, dragă jurnalule, că mulți oameni nunțe-lege, și dacă nunțe-lege cum să pot eu casă le esplic? Bine, eu pot casă le explic, dar ei nu poate casă înțeleagă.
Așa că haisă explic ca o alegorie, ca cum aș face o paralelă, pornin de la domnul Alber Camu, care a luat el Nobel pentru literatură, dar s-a dat și cu filosofia, cu înțelesurile din dedesubturile vieții, cum îi zic eu la filosofie.
Păi Alber, care ierea el așa mai pe moralism dar o dădea și cu sindicatele, știi cum zic? Că-i plăcea să fie și așa dar și pe dincolo și căuta adâncurile înțelegerii și-n cele mai mici. Și domnul Camu, nu mai zic, a luat premiu pentru Franța, că juca la Franța cînd a luat Nobelu, dar el ierea născut în Algeria. Bine, la vremea aia, Algeria ierea cumva cu Franța, dar dupaia s-a desprins și s-a făcut singură de starea ei stătătoare. Dar el, domnul Camu, tot la franța a rămas. Și lumeal ține aminte ca când e francez, nu ca când e mare filozof algerean. Da’ cum să fie filosof din Algeria, cine a auzist așa ceva? Păi dacă ierea algerean mai putea el să scrie mastăripisul de capodoperă de teatru de absurzi, Cali- gula? Putea pe dreacu, da ce Caligula vorbea algeriană? Așa, a scris în franceză, care se trage de la latină, de a putut și Caligula să vorbească niște câte ceva în carte. Păi ce piesă de teatru de absuzri era dacă Caligula, care a dat el numele la piesă, stătea toată piesa să tacă ca prostu că de unde să știe el algeriana? Sau mai rău, să fi vorbit pe acolo în alegeriană și să nu-l înțeleagă nimeni?
Ei, acu, că ca să revin la problema care nonțe-lege românul că cum e cu transenilismul politic, păi e ca Camu, adică ie unii care le era rău la pesede, dar le e bine la penele. Și acum, nu e normal ca politician să faci ca să fie bine? Păi oamenii nu știe, dar ce facem noi la politică e numai casă fie bine la oameni. Șapoi, ca Camu, care sa născut pe Algeria, unii politicieni, parlamen- tari și primari care place la oameni, s-a născut la PSD. Da ca Camu, la momencu PNL. Șatunci ce să zică Franța sau PNL, că pleacă de aici băi Camu, adică băi pesedistule, că nouă nu ne place de tine că ești așa și pe dincolo și că scrii tu cu teatru absurzilor? Cum să nunțelegi că e uneori când e bine ca să se face unele treceri dinastea pentru că ie vorba de binele tuturor? Dar așea ie unii oameni care se gânește numai la ei și nu vede poza grasă, ză big picciăr, cum zice americanii, că asta înseamnă să te sacrifici, să lași de la tine, să mergi să te zbați la consiliid e a administrați care face bine la mulți nu numa la tine. Da unii oameni, maia les criticarii, zice că nu, că nu, că să fie bine la ei. Păi măi omule, care crezi că totul e un ziro sam gheim, care crezi că tu tre să-ți fie bine că nu contează că la altu ie rău, tu nu pricepi că așa nu merge? Că când faci bine trebuie să faci bine la toți și că circumstanțele atenuante, că dacă mai face unu transenilism, sar putea să fie un lucru bun per general?
Na, uite că acuma mam enervat că de ce nu înțelege oamenii că transenilismul politic poate să fie bine și să nu fie bine, dar depinde de care e binele și răul. Adică transenilismul politic e ceva de dincolo de bine și rău. Da mie lene să mai excplic acum și care e faza cu domnu Fridri Nice, care a scris el „Dincolo de bine și de rău”, deși chiar și pe vremea lui exista deja transenilism politic, da sa făcut el că nu știe din-astea, că așa a vrut el să fie original. Da nu ierea, că și Fridri trecuse de la faze dinalea că să facem să fie bine la oameni, după care la făcut pe supra-omul ăla, care dacă ierea supraom de ce săi mai faci bine? Hai, am fugit că am desem- nat niște adeziuni că vine trei membri vechi noi la noi. Pedata viitoare!
