JURNALUL PITICULUI PROMO – dujmănie și onoare

  • de

Dragă jurnaule,

Nici nare să âți vină să crezi, dar ce se întâmplă în zilele astea e de necrezut. Nici mie numi vine să cred, și io cred până și ce zic io, așa de bun credincios sunt. Trăim vremuri tulbure, mai ceva la la inudații. Lumea parcă ie tot mai rea și cu greu îmi vine ca să mă abțin și să nu le zic câte ceva, că parca prea le ia gura pe dinainte pe unii care numai așa vorbește, subliminal, prin mesaje codificate și crede că vai, vai, vai, io nu mă prind. Mă prind!

Săți povestesc, dragă jurnaule, ce am pe sufletul meu pur în aceste zile de război electoral. Mănervează du- plicitatea la unii mai ales când nu mă așteptam că ca să fie duplicituoși. Bine, ieream pregătit ca iei să fie duplicitari, dar nu mă așteptam și preferam mai bine să fiu pregătit așa, fără motiv. Dar ieu sunt ager și le citesc intențiile la dujmani chia și atunci când iei mie prieteni. Că eu citesc oamenii, eu știu ce ie în mințile, inimile și sufletele lor, chiar și când e vorba de oameni fără suflet care nu știe să aprecieze un om ca mine șși tot binele pe care eu îl fac la oameni.

Este pe undeva normal ca când te lupți electoral să fie o luptă de orgolii, să se vede clar la lume cine ie caracterele tari și cine e ceilalți care nu-s eu. Dar e normal și să fie o echipă care să se formeze în jurul la cel mai bun, adică înjurul meu. Numai că ie unii, niște moșnegi, reptile dinozauriene care nu a mai făcut nimca de ani buni pentru partid, care s-a și făcut pe iei în pantalon la alegerile locale, și care acum bagă mesaje subliminale pe la interneți. Că cum a făcut iei cân ierea în funcție, nu ca unii care a fugit la funcție la bucurești. Adică cumva că bătaie la mine, ca să mă înțeapă gen. Oamenii ăștia nu ie bărbați, nu știe să fie bărbătește în luptă, să facă onoare. Și te mai dujmănește și așa, pe la spate. Că eu mereu am zis că cu cât mai mulți dușmani cu atât mai mult ie onoare. Că eu deaia am și dușmani, că am onoare. Că dacă aș vrea, aș putea sai fac pe dujmani să mă iubească cum mă iubește cea mai mare parte a lumii, dar ce onoare ar mai fi în asta? De ce să le disctrug eu simțămintele și trăirile lor de dujmănie față de persoana mea proprie mie? Cear fi onoroabil în să-l întorc pe cineva din dujmănia lui, că pune patos la dujmănie, și să-l fac să fie cum vreau eu pe placul meu? Nar fi onoare.

Și ce prieten aș mai fi eu aceluia care  mă dușmănește dacă nu laș lăsa să mă dușmănească așa cum vrea el. Numai că totu lare o limită! Mă dușmănește, dar să numi vrea răul. Numai că iei crede că face așa cum vrea și le iese lor ciorba bine, dar iei nu știe că ios șiret!

Eo mă pricep la chestii, înțeleg pe oa- menii care ie pe dujmăneală, poate ei  să zică ce vrea despre mine, că am mers la funcție, că ca și când mam ascund și am stat acolo, chiar dacâ eu acolo am luptat și se vede lupta mea și de pe lună, și numai cine nare ochi să vadă ori ie departe, la brusel să zicem, na putut să vadă câte am făcut eu la oameni.

Da sa știii draga jrunaule, că poate ie mai bine așa. Că așa vrea Dumnezeu, că numai dumnezeu știe el ce vreau eu să fac, că altcineva nu știe. ȘI ie mai bine să se cerne dușmanii de neghină, să rămâne numai cine trebuie să rămâne. Că ăia care mă dujmănește nu știe că mie îmi crește onoara când ei mă dujmănește. Și nu știe că dujmanul dujmanului meu este și viitorul meu dujman, chia dacă acu mie prieten. Că așa a zis  și marele Caesar, că divitete și imperia! Adică împarte și desparte, ca să rupți dujmăniile în dujmănii mai mici, ca să faci dupaia să le mănânici pe fiecare dujmănie împarte. Că ca și la mâncare, când ai o ditai ciolanul., iei din el mușcături mărunte, nu te hapoteși să bagi tot ciolanul la gură ca să stea îngât! Așa ie și cu dujmanii ăștia, care îmi face  mie onoarea mare. Azi mă dujmănește, dar eu, căs șiret, îi fac pe alții să-i dujmănească pe ei și bag zâzanie la ei la prieteni, și după ce se ceartă ei atunciea ies eu victorios, pe calul albu! Șiatunciea iar e prietenie la mine și se bucură lumea și iese victorie victorioasă.

Și dujmanii ăștia ie și proști în duj- mănia lor, că iei pacă nu sa prind că eu când mă duc la luptă, chiar și la exterior de partid, cu celelalnte partide, eu nu mă bat decât dacă e deja adversaul pe moarte, că de ce să te bați cu el viu când poți ca să pierzi? Și la alegeri mă bag tota șa, la alegerile care ie câștigate, că numai un prost megre la bătaie fără casă știe că el câștigă dinainte.

Așa căn tot răul e șun bine, dragă jurnaule. Să se agită dușmanii că nu maie mult și iar o să fiu ceam mai fost chear mai mult. Șosam și mai multă onoare! Onoare! Onoare!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile