Dragă jurnaule,
Simt cum fierbe în mine fierberea și simt cum mă resimt din adâncimile ființei mele. Tot ce se întămplă acum îmi face o senzație care crează dizconfort pentru mine și de aceea mam decis că trebuie să schimb ceva care să fie cu adevărat o schimbare.
Mam decis că ie cazul casă mă împact cu trecutul, însă pentru treaba asta trebuie să uit de viitor. Am citit asta undeva, nu mai știu unde și nici când, darde mult, că nu mai am avut timp să citesc mult niciodată în ultimile ani bune.
Așacă o să mă concentrez și o să mă ambiționez cu toate eforturile mele pe prezent. O să fac aici în prezent, fără să mai mă gândesc o clipă la viitor, tot ce ține de forțele mele pentru a mă împăca cu trecutul meu și al celorlalți are miau greșit ei mie. Mă simt cape o linie continuă care sa prelungit din când ieream la puteră și făceam în opoziție cu ce mi se întâmplă acum când echipa mia e la putere iar prezentul mă obligă la să fac opoziție, să redevin acid dacă bază nu am pe nimeni.
Când am fost noi de noi am făcut și noi greșeli, și deasta am zis mai tot timpul că doamne iartă greșalele noastre cum ai iertat și la alții, ăia de ierea înainte de noi, dar nu știu de ce și chia nu știu de ce nu mam gândit niciodată să zic și doamne iartă greșalele la ăia care are să vină dupe noi, că și ei are să facă greșeli cum am făcut și noi, că numai din greșeli învață omul și ei nu avea cum să nu facâ greșeli că nu se știu cu cum se conduce, că au patid și oameni noi și totul nou.
Dar ce e aia nou? Că iei zice, oameni noi, altecva, că venim cu altcineva, da uite că pe zice trece mai aflm că și la ei oamenii noi e tot oameni mai vechi. Că nare cum să fie oameni direct noi, că doar nu-i face acum, zilele astea? Că și dacă iar face acum, ca să fie oameni noi, tot ar mai trebui ca să treacă nouă luni și apoi, după ce apare oamenii noi, cine știe câți ani mai trebuie să treacă până să știe oamenii noi că ce să facă cu o guvernare? Că mulți stă și crede și zice da, uite ce ușor e, numai te duci și guvernezi și iei decizii și zici la unii ce să facă și gata, țacapaca, se rezolvă tot. Dar nu, nu ie așa ușor, că nici să conduci mașina când nai permis nu e ușor, dapoi cum când ar veni ca să conduci o țară dar tu de duci că cu oameni noi? Păi cum vine asta că cu oameni noi?
Așa că atunci uite la ei ce face, că era normal că așa are să se întâmple, că face fix cum făceam și noi, că și noi am făcut greșeli, și se apucă și ia oameni vechi din sistem, dacă oameni noi nare de unde ca să ia, că normal că nare. Numai că cum vine asta că ia oameni pe care iam pus noi acolo, că asta deja nu maie normal? Adică iei de ce nare și ei oamenii lor, măcar ca să ia pe oamenii lor de la sistem, că de ce vin acum și trag ca să ia oameni care iam pus noi acolo, cum văd acm că la Economie vrea băaiatul ăla care crede că face el bine?
Uite, dea-sta mam gândit că ie timpul ca să mă activez, casă mă reactivez, dacă pot ca să zic așa, că ie nevoie de cineva care să facă opoziție, care să ia altitudine, care să stea de pavăză și să prindă orice nedreptate înainte ca nedreptatea să se producă. Simt în mine cum pare că miam regăsit utilitatea și cum eu parcă mai sunt cel mai potrivit ca să fac act de facere de opozițieș i de critică constructivă când vine vorba de noi. Că dacă ieu am fost și în trecut, trebuie ca să uit acum de viitor și să mă revendic de la prezent, filosogic vorbind, astfel ca să pot ca să împac trecutul cu toate greșelile lui. Că dacă nici acum în prezent nu pot ca să repar și să fiu atent, cu ochii cape butelie, atunci no să pot nici la viitor să fac asta. ȘI dacă eu nu fac asta, atunci cine? Dacă nu noi, atunci când? Dacă nu acum, atunci de ce?
Sunt atâtea întrebări care filosofează în capul meu, dragă jurnaule, că uneori simt că trebuie să mă opresc din pauza de gândit și să mă concentrez pe tot ceea ce contează în prezent, iar în prezent nu contează deâct prezentul, însă un prezent bazat pe învâțămintele pe care le-am tras din greșelile trecutului. Că de-asta sunt convins la mine în cap că eu trebuie și pot și știu să fiu util chia și acum când unii zice că utilitatea mea nu mai e utilă. Așa o să fac!
