JURNALUL PITICULUI PROMO – orice înfrângere e o victorie, dacă eu câștig

  • de

Dragă jurnaule,

Sunt așa de trist pentru colegii mei cămi vine să nu mai mă bucur pentru mine, dar ce sunt ei, nu sunt și eu om care se bucură pentru sine? Așa de mult mam câznit cu oamenii, că eu numai pentru oameni fac tot ce fac, că parcă și bucuriile sunt mai pline de tristeți și umbrite de supăarea unor colegi. După cum bine știi, dragă jurnaule, neputincioșii de la mine din patid, cum iam lăsat din mână de capul lor, au și pierdut Primări Alba Iulia. Și acum nici nu mai știu ce să fac, dacă să mă întristez pentru supărarea lor sau să mă bucur pentru mine și să acopă acest neajuns cu nețărmurita mea lumină interioară?

Vreau în clipele astea să mă gândesc strategic, cum spunea și Șun Țu, marele luptător chinez care a scris el cărți de strategie și cum să învingi la adversari cchiar și atunci când pierzi. Avea dreptate marele ȘunȚu, când zice el că  o înfrângere poate fi o victore dacă eșt de partea corectă a războiului. Adică, și dacă ai pierdut, important e ca să piardă altul și mai rău. Mă gândesc că eu, dacă nam candidat, nam avut cum să pierd, că cum zicea ȘunȚu, dacă nu joci, degeaba nimerești numerele la loto!

Dar io încerc să fiu pozitiv, că mai mam poziționat bine când am stat la deoparte de meciul care se juca și am jucat acolo unde nu se juca, că dacă joci riști să pierzi. Dumitrel e cel mai bun, însă tot ȘunȚu zicea că ești cel mai bun o vreme, până vin eu din urmă și atunci când ajung eu cel mai bun deja nu mai ești cel mai bun. Dar eu sunt celmai bun! Că altfel, dacă nu ieream cel mai bun, riscam să pierd ca și când n-am jucat. Mă gândesc acum analist așa, comparatic vin eliminae, fac un silogism can Arta lui Războiu, tot a lui ȘunȚu scrisă de el, și mă conpar cu Mirca Hava. Eu n-am jucat cu Dumitrel și am câștigat, în timp ce el najucat cu Paul Voicu și a pierdut. Șatuciea măntreb și stau gândit, cine dintre noi n-a jucat corect? Da mă gândesc că, până la urmă, chiar și dacă ar fi câștigat, își vedea de drumul lui, dar dacă a pierdut, atunci ce drum mai are? Că eu dacă n-am jucat șam câștigat, atunci vreau eu pe drumul ăla ca să merg, că orice armată are nevoie de lideri care câștifgă și atuncea când nu joacă. O armată de cinzeci de mii lei, condusă de o căprioară, este mult mai nașpa decât o armată de un milion de urși panda, dacă ie conduși de un leu! Tot ȘunȚu a zis și asta, cu toate că eu știam asta și dacă no zicea el. Mă simt ca un leu, uneori mă simt așa puternic că mă simt ca doi lei! Simt caș putea cum ar veni să lupt pe două fronturi. Pot ca să salvez și țara. Și orașul din mâinile trădătorilor. Și pot casă salvez și partidul din mâinile învinșilor care, am auzit, ar vrea ca să se bage și pe drumul meu de ânfângător. Păi de când a ajuns ursul panda ca să mănânge găina leului? Că avea dreptate ȘunȚu, că dacă pe focă nu lași să moară, vine și fură peștele de la tine din undiță. Că eu de când ieream mic, nu mia dat mie partidul pește, mia dat undiță și de atuncia am tot mers la pescuit și când vine acum timp ca să dau la câștig cum se poate ca să vină din urmă te miri ce oameni care na câștigat și care vrea să ia câștigul meu de neparticipant? Nu ie corec dar îmi dă și de gândit și probleme chestiunea asta, că până la urmă e și ei colegii mei, chiar dacă a pierdut dar eu vreau să-i ajut. Ei nu înțelege că există victorie și atunci când înfrângi, numai că trebuie să o faci cu talent dacă vrei.

Vine, dragă jurnaule, vremuri complicate care mă aștepată cu lupte grele în intestinele la partid. Mă duc să pregătesc cuțitele și săbiile și armele! La luptă! Te pup cu drag…

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile