JURNALUL PITICULUI PROMO – Avem nevoie urgentă de un antidop

  • de

Dragă jurnaule,

Mă simt estrem de ciudat că parcă simt că trăiesc un paradox și nu-mi place cu paradoacsele că iele produce și bine și nu e bine. Toată lumea care a citit o carte de filosofie la veața lui, măcar cinci pagini din pisica lui Schrodirgăl, știe că paradoxurile crează situații ciudate în care omul nu mai înțelege nimic sau abia dacă înțelege că nu înțelege, cum zicea și marele Socrate. Dar cum oare știa Socra- te că știe că nu știe dacă el, când știa că nu știe, de fapt nu știa?

Mă gândesc cu teamă, dragă jurnaule, la toată situația asta cu binele care are să vine dar pentru care casă vină trebuie ca să fie și puțin rău. ȘI mai mă gândesc, ba chear mă consum nopțile și zilele, că dacă nu dăm drumul de la carantină, dacă nu lăsăm oamenii să-mi facă campanie și să mă votează ei pe mine, atunci nosămi fie bine nici mie și nici la oamenii mei. Și dacă nu mie bine mie și la cei care lucrează și pune osul la marile merle proiecte, atunci cum poate casă le fie bine la oameni după? Și cum să ținem oamenii la cantarină acum când vine sărbătorile și vine alegerile și vine marea sărbătoare? Ie unii cae pur și sinplu nare gând la tradiție, la bucuria omului, care odată la patru ani are ocazia decât să mă voteze. Unii mai votază și pe alții, dar important e să păstrăm tradițiile intacte, că doar nosă anulăm acum 1 Decembrie 1918?! Sau ce să facem, să anulăm acum Crăciunul și sărbătoarea creștină a Re- velionului? Nu ie posibil așa ceva, dar e paradoxal, că deasta mă cosnum eu, că nu e posbil dar că e și pozibil ba chiar și trebuie. Că ie unii oameni cae moarte.

Și e trist că moare oamenii, mai ales că unii care moare probabil ar fi votat cu mine. Dar dacă mai mă gândesc bine, nu ie cași cum ăia de moare e oameni care moare așa, că iera ei nemuritori și acum gata, că vezi doamne virus, gata se duce pe copcă.

Și mai ie o cchiestie paradocsală care mă cotropește la gânduri, că mie îmi place eficiența economică. Păi dacă noi investim atâta la vaccin, dar dacă ținem oamenii la pe cantarină, și stă ei în case și de dispare virusul așa, de la bun din senin, atuncea la ce mai am investit noi toți banii ăia la vaccin? Nu ie păcat de la Dumnezeu să rămâne cu milioane, sute de milioane, milioane de milioane de doze de vacin pe care să navem cui le mai distribui? Că nu ie cași cum vacinul ăsta ie așa, ca spirulina, să fie bun la toate. Că mai mam interesat și cu vaccinul ăsta nu acțeonează decât ribonuclieic, că dacă ierea vacin pe dixiribonucleic mergea să facem cu el și alte chestii, să dăm pentru alte suferințe. Da așa, dacă lumea stă pe caremă și se dispare virusul, o să fie mare risipă de mulți bani. Șaici e para- doxul care mă încearcă la gânduri, că ieu când vine vorba de bani mă gândsc numai și numai ca să fie efciiență, că cât bagi și cât scoți, că care e returnul de investemt și care ie planul pe termen lung de creștere graduală și solidă? Dape de cealantă parte trebuie să mai mă gândesc și la sănătatea la oameni, care unii nu ie pregătiți de pandemia asta, că așa ie oamenii, se naște egali da’ diferiți.

Totuși, în toat-ă lupta mea internă pe care mia provotao paradoxalul ăsta, cred totuși că ie bine să avem antidopul cât mai repede, da și să lăsăm oamenii liberi să merge la vot, să serbeze 1 Decemrbeib1918, să simtă serbările de iarnă, stin- tele taine ale Revelionului, să simtă că trăiește mai ales după ce trece alegerile, că ie bine să începi binele cu dreptul, că dacă binele începe cu stângul nu ie bine.

Însă ce mai vreau casăți spun dragă jurnaule, că mai am un paradocs care mă macină și mă obosește intelectual și nu-mi dă pace ca să fac proiectele care trebuie să le fac. iE oare posibil ca să câștig ieu dar nici ceilalți să nu piardă? Ce victorie mai ie aia în care câștigi dar câștigă și ceilalți? Și dacă ie să respect acest proporționament, acest rațional de calcul, dacă ie ca noi să câștigăm, adică ieu, nu înseamnă că alții pierde? Și dacă ații pierde în timp ce ieu câștig, care am zis că dacă câștig eu câștigă fiecare român, nu ie și ăsta un paradox, că doar cineva trebuie să piardă? Începe să mă ia cu teamă de victorie, nu știu cum se nu- mește frica asta în termen de speciali- tate, însă parcă am așa, ca un vertij și se întvârte totul la mine. Adică, știu că o să câștig, dar dacă victoria asta înseamnă că alții o să pierde, nu e atunci mai puțin de plină victoria mea? Dacă asta înseam- nă că mai nu schiar așa de cinstit, că mincinos nu are cum, dar începe să mă tem de victorie. Oare nar trebui să existe un antidop și pentru frica de vcitorie?

Sau, mai bine, mă gândesc că ar trebui să existe un antidop mai ales pentru situ- ațiile de paradox, că dacă nar mai exista paradox nar mai fi nici teama și nici pro- blema. Cred că poate că ar fi bine să bag și asta la programul de promisiuni, că dacă facem să fie bine eu chiar vreau să facem să fie bine. Uite, ce idee mia venit! Antidoul la paradox! Sunt bun, sunt cel mai bun!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile