Kings of Jo’Burg. Telenovele cu gangsteri

  • de

Iată că a venit și momentul în care am dat peste un serial super prost. Sigur, au mai băgat cei de la Netflix și alte bălării de seriale, nu-i ăsta chiar primul. Însă, în ultima vreme, le-a cam ieșit cu serialele produse prin alte părți decât America.

Ăsta însă, Kings of Jo’Burg e însă atât de prost încât îți vine să te uiți la el doar așa, ca să vezi dacă poate să fie și mai prost decât e, dacă are o limită de jos a prostiei. Nici nu știu de unde să încep. Și asta după ce am văzut doar vreo trei episoade. Recunosc, titlul, dialectul englezesc din Africa de Sud, plus ce limbă mai vorbesc ei pe acolo, la pachet cu descrierea, atrag. Numai că după vreo 20 de minute îți vine să spargi televizorul. Ce căcat e asta? Telenovelă? Film făcut de un student la cinematografie, cu telefonul bunicii? N-are absolut nimic. N-am mai văzut așa un scenariu prost de la clipurile electorale din campanie. Cât despre imagine, execrabil. Și-apoi, carențe de logică precum în serialul ăsta, vălelelu.

Totul începe cu un clișeu super fumat: doi frați, gangsteri, controlează orașul, unul intră la pârnaie pentru ceilalți și după o grămadă de ani se întoarce acasă. Uf, ce început de poveste, că de aici începe tot, de când iese fratele mare din pușcărie.

Și, ce să vezi, nu-l așteaptă nimeni la ieșire, așa că pleacă el, ca prostul, pe marginea drumului. Și stă la ocazie, la ia-mă nene. Că, ce să vezi, nu există autobuse în Africa de Sud. În timp ce ăsta stă la ocazie, fratele rămas să conducă „cartelul” dă o spargere și, aflăm din serial, are și ceva juju, ceva puteri supranaturale. Cei de la Poliție nu înțeleg nimic, că-s proști bâtă și, ce să vezi, secția de poliție arată ca un oficiu poștal din Teiuș. Mă rog.

Revenind la eroul principal, cel ieșit de la pușcărie, până la urmă îl ia la ocazie o gagică bună cu mașină mică. Așa, din vorbă în vorbă, în 10 minute cât durează drumul se și combină, se îndrăgostesc, se așa și pe dincolo.

Ajuns acasă, e primit bine de fratele rămas șef, dar el nu mai vrea viața aia, că vrea calea cea dreaptă, bla bla. Fratele lui, cât timp a stat la pușcărie, s-a însurat cu nevastă-sa, care acum e cumnată-sa. Iar fiul lui, că are și un fiu, e acum și fiul vitreg și nepotul lui unchiu-so, simultan. Mă rog, e haos în familia aia. Bașca, nici nu vine bine acasă ăsta, eroul, că află că nevastă-sa, care acum se babardește cu frate-so, a mai făcut un copil. O fetiță, de care eroul nu știa, că a crezut că e avort. Și pe care duamna, fosta soție a lui și actuala soție a lui frac-su, a lăsat-o la țară, să o crească bunica. Pentru că așa face orice mamă credibilă. În fine. Merge eroul, își recuperează fata de la bunică, care îl iubește direct și vine cu el din prima, deși habar n-are cine era. Numai că tragedia lovește și un asociat de-al lui frate-su vrea să-l omoare, dar cel mai bun asasin nu-l nimerește. Moare însă fică-sa, că deh, era nevoie de dramă. Ăsta, eroul, e supărat nevoie mare și pus pe răzbunat. Dar mna, nu are timp să sufere mult și până la episodul următor uită și nu mai e deloc afectat, zici că nici n-a avut o fiică. Îl prinde însă pe asociatul vinovat și-l pușcă în cap: bum-bum.

Ei bine, și cam aici suntem pe la episodul trei, nici nu știu dacă să mă mai uit. Ah, am zis de scenariu și de cadre că-s nașpa, de telenovelă? Păi să vedeți coloana sonoră. Din trei în trei minute mă aștept să vină un Fernando, o Cristina Carbastan, o Natalia Oreiro, ceva. Dumnezeule! Hai, mă bag la episodul patru, că e rost de râs.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile