La „Ieftinica”. Băutură ca mâncarea de la bunica

Undeva pitit în spatele M-urilor, pe partea stângă cum privești spre Bulevardul Transilvaniei, există un loc numit „Ieftinica”. Sigur, în acte îl cheamă altfel, însă ca pe orice copil crescut  între blocuri, toată lumea îl știe după poreclă. Sau după renume, desigur, căci locul ăsta chiar are un oarecare renume în tagma băutorilor profesioniști. O  fi ea viața pustie, fără poezie, dar dacă scoți din ea și alcoolul chiar nu mai rămâne nimic.

Loc de pierzanie? Poate că da. Deși îmi place să cred că, și dacă am trăi într-o lume sau țară în care cel mai amărât cetățean face peste mia de parai pe lună, locul ăsta tot ar avea clienții lui. Oameni simpli?! Poate că da. Sau poate că nu. Poate că unii au alunecat prea tare pe panta viciilor, sau poate că pur și simplu nu-s tentați de plăcerile ascunse într-o sticlă ce sare de suta de euro.

Artiști plastici, actori, muzicieni, oameni a căror experiență de viață nu poate fi cuantificată în cifrele de pe bancnote, oameni care se pierd între două pahare și ignoră cotidianul, oa- meni care vin să uite sau oameni care vin să-și aducă aminte, la un pahar, de toate găsești la „Ieftinica”. E încă un fel de Vamă Veche în mizerie, lipsită de manele și piscine. Sau poate că e doar o bodegă, până la urmă ține de gusturi.

Berea e însă rece, bună și ieftină. Bău- turile fine sunt tari și tot ieftine. Chestiile spirtoase pot, uneori, avea chiar și aromă de vodcă. Efetul e însă cel care trebuie, mai ales atunci când vântul bate tare spre moderat, în buzunare și portofele.

„Ieftinica” nu e pe TripAdvisor și nici nu-i poți da stele, cu toate că niște flori parfumate i-aș pune, în special în zona băii, unde e bine să pășești cu atenție. Doamnele care trec pragul „Ieftinicii” ar face de bine să știe yoga, să facă din picioare, din stând în mâini cu trun- chiul în echer, sau să reziste mult și să se abțină până acasă.

Dar vai, e ieftin.

De-aia-i și zice „Ieftinica”. E ieftin și vin oameni faini. Până și un șomer își permite, în ziua  de salariu, să dea un rând pentru tot localul. Iar chestia cu omul care vine și dă de băut tot barului pare ceva ce ține deja de cutumă. Merci, Ștefi!

Servirea e impecabilă și se  face  doar la bar. Chiar dacă ești pachet de beat, doamnele te tratează cu un respect ieșit din comun. Te-ar certa, poate, dar nu le pasă de tine. Și e bine așa. Până la urmă ai mers acolo pentru o bere ieftină și un V33. Sau R26, depinde de cum s-au aliniat astrele în portmoneu.

La „Ieftinica” e un fel de socialism cu față umană, unde toți suntem egali, fără favoritisme! Sărăcia e un bun comun, la fel ca și bogăția celui care dă de băut. Și care pune ce muzică vrea el, cu condiția să fie muzică bună. Și, de regulă, chiar e.

Nu-i tocmai locul în care să-ți duci oaspeții de seamă. Și totuși, de ce nu i-ai face o surpriză soacrei, atunci când vine în vizită?

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile