La Poartă. Șase – Șase pahare, poartă-n casă!

Ok, cred că am mai scris cândva despre crișma asta, mă rog, localul ăsta, că nu-i frumos să-i zici crișmă. De atunci, nici nu mai știu când era asta, și până acum s-au schimbat destul de multe cu locul. Barul e tot ăla de pe vremuri, destul de mișto, la care nu mai stă însă nimeni, că ne-a exilat pe toți pandemia afară. Mă rog, pe cei mai mulți ne-a exilat chestia cu fumatul, însă la vremurile alea, cu fumat la interior, nu cred să ne mai întoarcem vreodată. Și chiar e păcat, că în unele locuri chiar merită să stai înăuntru. Spre exemplu, La Poartă există chestia aia dispărută în negura timpului numită „separeu”. Adică acea cameră pe care o iei tu, cu totul, numai pentru tine și prietenii tăi. Undeva în spate, cu o perdea în loc de ușă, stă o cameră cumva întunecată, cu canapele și perne, unde să te poți ascunde treaz, să nu te vadă nimeni. Asta până te îmbeți bine, tragi în piept cu forță din furtunul șișei, că au și așa ceva, după care nu-ți mai pasă cine te vede și ieși de acolo.

Și, totuși, pe lângă acest separeu, a suferit ceva schimbări și terasa. E o terasă mare, super generoasă, însă cu prea mult beton, iar mesele de lângă clădire sunt puse fix sub niște mese ce stau pe trepte, de ți se uită de acolo toți în cap. Altfel, au și puțină iarbă și chiar niște umbrare foarte ok, ceea ce face statul afară suportabil. Bașca, o chestie foarte mișto, au pus în curte, pe terasă, și o rulotă din-aceea unde fac fel și fel de chestii. Adică fel și fel însemnând burgeri, plus niște supe creme de ciuperci sau ceva. Am luat din fiecare, dar nu mai țin exact minte cum au fost, cred că bune. Pentru că le-am halit după ce mă machisem puțin sau puțin mai mult.

Și, că aici voiam să ajung!, asta e cea mai cea schimbare. Locul a devenit al doilea din Alba Iulia unde găsești rom bun. Sigur, aveau și înainte niște chestii subțiri de tot, niște Plantation din-ăla ieftinache, plus chestiile alea de se folosesc mai mult la prăjituri, Bacardi alb și Havana Club. Acum însă au adus Don Papa! Băbăiete, Don Papa e un fel de dumnezeu al romurilor și al băuturilor în general. Aș putea să scriu o odă întreagă pentru Don Papa, să mă dau în stambă cu toate epitetele și metaforele lumii, și tot n-ar fi îndeajuns.

Și vreți să știți care-i partea și mai mișto? E mult mai ieftin decât în celălalt loc în care poate fi băut în Alba Iulia!

Așadar, dacă nu pentru terasă, nu pentru bar, nu pentru șișă, cu siguranță nu pentru supa cremă a ăluia cu burger-rulota, însă pentru Don Papa merită să mergeți până acolo. E fix lângă Poarta I  a Cetății, că de-aia îi și zice așa.  Și, serios, e mai ieftin decât să mergi până în Philippine, să-l bei pe Don Papa la el acasă.

 

Don Papa la Șoni

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile