Moartea lui George Floyd a tulburat mult apele în ceea ce privește rasismul. Lucruri care au mocnit până atunci, ori au izbucnit sporadic, s-au coagulat și au dat naștere unei mișcări care, de atunci încolo, s-a dovedit un tăvălug în fața căruia e tot mai greu să stea cineva.
Nu o să mă pronunț cu privire la gravitatea „rasismul sistemic american” pe care l-am tot auzit invocat, din simplul motiv că, deoarece nu locuiesc în State, nu cunosc realitatea, iar informațiile primite de la cunoscuți aflați acolo, ori întâlnite în diverse articole, se contrazic. Sunt doar de părere că, dacă el există (indiferent de magnitudine), poate că nu George Floyd era cel mai potrivit să-i devină simbol. În fața poliției trebuie să ai un anumit comportament. La americani, lucrurile sunt și mai dure. Iar dacă ești recidivist, trebuie să ai grijă ce faci, pentru că ești din start tratat diferit de cineva aflat la prima abatere. Iar din acest punct de vedere, George Floyd era departe de a fi inocent (asta nu scuză excesul polițiștilor, ci doar spun că omul n-a încercat să-și ușureze soarta, ci a forțat nota, riscând să iasă prost pentru el – ceea ce s-a și întâmplat).
Rămân rezervat și față de mișcarea Black Live Matters, cocoțată pe vârful valului generat de decesul lui Floyd. Fără a nega faptul că e nevoie să existe o mișcare ce luptă pentru ca negrii să fie tratați la fel ca albii (și, de altfel, toate rasele și etniile), nu pot aproba o serie de acțiuni exagerate comise cu girul BLM. Și nici nu pot fi de acord cu poliția lipsită de discernământ, adesea aberantă, care a luat naștere și care vede dușmani peste tot și pentru orice motiv. Iar dacă nu-i vede, îi inventează.
Un caz de genul acesta este al celor doi jucători ai naționalei României care nu au îngenuncheat la începutul meciului amical Anglia-România, așa cum au făcut-o jucătorii englezii și coechipierii români. Gest de îngenunchere care a ajuns să simbolizeze lupta contra rasismului (de la genunchiul pus de polițist pe spatele lui Floyd, care a dus la decesul acestuia). Asta a atras asupra lor anatema de rasiști.
Spre marea mea mirare, am întâlnit inclusiv o justificare „logică” a acestei anateme. Pasămite, dacă nu faci un gest / nu folosești un simbol care este împotriva unui lucru, asta dovedește tu ești pentru acel lucru. Că gestul tău e o frondă, pentru că ai făcut altfel decât alții într-un cadru oficial.
E una dintre fracturile de logică tot mai des întâlnite de mine în ultima vreme: dacă X nu folosește un simbol / un mod de manifestare, se consideră automat că girează tabăra adversă.
Adică se apelează la raționamentul logic „Dacă A implică B, atunci non-B implică non-A”. Sau, pentru a folosi un exemplu concret, dacă toate speciile de mamifere dau lapte, înseamnă că o specie care nu dă lapte nu face parte dintre mamifere.
Până aici, totul e corect.
În cazul celor doi jucători, afirmația ar suna cam așa: dacă toți oamenii care nu sunt rasiști folosesc simboluri anti-rasiste, înseamnă că un om care nu folosește un simbol anti-rasist este rasist.
Atâta doar că aici avem de-a face cu mai multe probleme. Nu toți oamenii care nu sunt rasiști folosesc simboluri anti-rasiste. Sau nu le folosesc în orice context. Sau nu pe toate. Suntem, dacă vreți, în aceeași situație ca la diferența dintre un creștin și un ateu. Ținând cont că există câteva mii de zei în care omenirea a crezut de-a lungul timpului, dintre care creștinul crede în unul singur, iar ateul în niciunul, practic un ateu crede doar în „cu un zeu mai puțin” decât un creștin. Din punctul de vedere al celor ce cred în oricare dintre ceilalți zei, un creștin e la fel de necredincios ca un ateu.
Cam așa e și aici. Există o sumedenie de simboluri anti-rasiste. Dacă un om e rasist pentru că nu folosește unul dintre ele, înseamnă că orice om care nu folosește toate simbolurile este rasist. Sunt curios cum s-ar fi interpretat gestul celor doi dacă ar fi avut pe mână o banderolă pe care scria „No to racism”, slogan vehiculat adesea în lumea fotbalului. Ori dacă se afla că, în dimineața aceleiași zile, cei doi demaraseră niște proiecte ce ajutau (real) persoane de altă etnie/rasă. Mai erau considerați anti-rasiști, sau rămânea problema că n-au îngenuncheat?
Faptul că un jucător refuză să îngenuncheze poate însemna numeroase lucruri:
– e rasist;
– nu-l interesează subiectul;
– nu e rasist, dar nu e de acord cu simbolul;
– consideră că într-o mișcare sportivă nu au ce căuta aspecte socio-politice (el a venit acolo să joace fotbal, nu să-și exprime poziția cu privire la rasism).
Precum se vede, în cazul rasismului, afirmația ar fi intrat în succesiunea logică „dacă A implică B, atunci non-B implică non-A”, dacă și numai dacă era formulată astfel: „Dacă toți oamenii care nu sunt rasiști folosesc toate simbolurile anti-rasiste în orice context unde se cere, atunci un om care nu face asta e rasist”.
Ceea ce e extrem de departe de adevăr. Iar forțarea ca să pară așa reprezintă o fractură de logică.
De ce apare diferența asta dintre afirmația despre mamifere și cea despre rasiști? Simplu. În primul caz, definiția mamiferelor include, în ea, faptul că-și hrănesc puii cu laptele lor. În al doilea, definiția rasistului include faptul că susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. Adică n-are nicio legătură cu folosirea unor simboluri, cum se forțează în acea fractură de logică. În cazul în care problema se punea „dacă toți oamenii care nu sunt rasiști consideră că toate rasele umane sunt egale biologic și intelectual, atunci toți oamenii care susțin inegalitatea sunt rasiști”, lucrurile se aflau în paradigma „A implică B, deci non-B implică non-A”. Altfel, e doar o căutare a unor agresori acolo unde nu există.
Sigur, se poate discuta dacă gestul lor a fost oportun ținând cont că nu se reprezentau doar pe ei în acel moment, ci făceau parte din delegația României. La fel cum selecționerul poate spune, de exemplu, că nu-i mai convoacă pe viitor, deoarece fac notă discordantă și pun naționala României (sau România, în general) într-o lumină nefavorabilă. Ceea ce e altă discuție, cu argumente pro și contra.
Cu siguranță, însă, gestul de a nu îngenunchea al celor doi nu ne dă nici cel mai mic indiciu dacă ar fi sau nu rasiști.
