Mama lui Covid e mereu însărcinată

Acum că au trecut cu bine alegerile, putem să revenim la problema lui Covid 19. Și, mai ales, putem să privim mai atent la modul în care toată această situație a fost gestionată. Asta, desigur, dacă nu cumva ne pregătim pentru alegerile din iarnă, caz în care vom afla, din nou, că situația e sub control, că totul e gestionat cum trebuie, că avem de toate.

Cocoașele lui Nelu Tătaru par din ce în ce mai mult ale unei cămile siliconate, iar platoul de unde să putem privi în jos nu se vede la orizont. Acum ceva mai bine de o săptămână, o ceată de politi- cieni se felicitau unii pe alții în curtea Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia. Job well done băieți! Uf, ce frumos. Toate păreau că dau roade. Banii zburați cu viteză pentru ventilatoare, banii dați pe măști, campania aia de informare prin care Șică a dat presei o pleașcă de j-de milioane de euro, toate funcționau. Pe naiba!

Cazurile se înmulțesc iar sistemul stă să crape. Cu niște zile în urmă, vreo 34 de cadre medicale din Spitalul Județean erau confirmate cu Covid. Am intrat, ziceau autoritățile, în starea aia de răspândire comunitară. Practic, transmiterea virusului nu mai poate fi controlată. Sigur, sistemul nu e de vină, că toate erau puse la punct. Doar ni s-a zis. Însă, mai departe de ce s-a spus frumos în comunicate, situația era departe de a fi roz.

Șefii instituțiilor care gestionează spitalele din județ au fost, cel puțin luna aia oficială, cu toate că de fapt mai mult, ocupați cu campania. Spitalul Județean  a rămas cam singur să ducă greul pandemiei, în timp ce suportul din partea celorlalte unități era așa, mai mult unul moral. Thoughts and prayers!

Problema a devenit gravă atunci când capacitatea de tratare a cazurilor Covid s-a suprapus peste capacitatea de tratare a celorlalte boli. Căci, ce să vezi, mai avem și oameni care suferă de alte boli. Iar toți sunt trimiși la Spitalul Județean. N-avem, încă, la nivelul județului un spital dedicat Covid. Că n-avem, pentru că statisticile ziceau că suntem bine.

DSP-ul și Spitalul Județean au testat de au rupt. Mă rog, așa reiese din datele publicate. Treaba nu-i însă tocmai coșer, căci în datele statistice se ascund nu doar erori ci și șmechereli menite să parfumeze rezultatele.  Chestiunea cu poolingul nu poate fi pusă la „teste” efectuate real. Nu e ok să iei 800 de probe, să faci 100 de teste, sau poate chiar 50, după care să spui că tu, în fapt, ai testat 800 de pacienți. Chiar dacă prin metoda aia i-ai eliminat pe mulți din cercul bolnavilor, nu înseamnă că ai chiar testat. Sigur, ai umblat după fo- care, ai încercat să vezi dacă există așa ceva. Și, iată, există! Nu mai departe de Spitalul Județean.

E drept, și acolo, povestea cu transmiterea comunitară ține până la un punct. Căci, ceea ce nu comunici, ca instituție, dar se află dacă cineva întreabă pe cine trebuie, este că tu, ca instituție, în perioada asta de pandemie, ți-ai trimis asistentele pe la te miri ce cursuri. Cursuri ținute nu tocmai cu respectarea strictă a tuturor normelor.

Și-apoi, aici în Alba, călare pe comu- nicările bune și pe faptul că, de bine de rău, n-am fost chiar o Suceavă, am stat mai lax cu măsurile. Am făcut și spectacole – încă facem – și câmpenești, ne- am văzut de petreceri, nunți și alte cele. Iar acum, ce să vezi, culegem cazurile.

Însă, mai departe de răspândirea comunitară, mai departe de tot ce s-a cumpărat în materie de aparatură și consumabile, problema mare este una de gestiune a întregului sistem. Nenorocita asta de pandemie nu afectează doar un spital, un oraș sau o anumită zonă.

Colaborarea între spitale lasă însă de dorit. Căci spitalele sunt în administrarea primăriilor și, absolut normal, fiecare edil trage să-și ferească localitatea și unitatea din calea virusului. Ce dacă spitalul de la Blaj e spital care sprijină Spitalul Județean? Oficial poate fi orice, dacă sprijinul ăsta e așa, mai mult în dorul lelii.

DSP-ul, cu toată puterea lui de testare, cu toată strădania, nu poate să le dicteze spitalelor ce să facă. Sau să le dicteze primarilor, ca aceștia, la rândul lor, să dicteze spitalelor.

Ministerul și politicienii de vază ai județului au fost ocupați să dea bine în pozele cu ventilatoare, măști și alte cele, când încă rezultatele erau ok. Marele grup operativ, condus de poștașul Prefect, e ocupat cu altele. Importanța, acolo, e ca Poliția să viziteze cârciumi.

Suntem unde suntem pentru că, la nivel de județ, nu există o strategie clară, o împărțire clară a sarcinilor și responsabilităților între autorități și instituțiile medicale. Fiecare ar vrea să facă mai mult alții.

Și, în acest minunat ritm, are să fie bine. Însă, înainte să fie bine, are să fie mai rău.

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile