În timp ce noi ne dădeam cu curul de pământ prin bătătură și urlam la lună că suntem ditai smart-city, că avem aplicații, că sugem fondurile europene cum n-au supt nici Romulus și Remus de la țâța lupoaicei, prin alte părți ale țării, primarii pompau bani în izolarea termică a blocurilor. Cândva, nu cu mult înainte să ia calea haiduciei la Bruxelles, Hava & Compania anunțau că vin banii europeni pentru anvelopări! Proiectele fuseseră scrise, aprobate, avizate și toate cele, mai urmau doar să vină banii și să se apuce administrația de împărțit la ei unor firme care să izoleze blocurile. Bucurie! Iu-huu!
Evident, timpul a trecut și, în buna tradiție administrativă, mare lucru nu s-a făcut. Asta până către începutul acestei veri, când Primăria, cu Paul Voicu ajuns mare butonar, a reușit să dea un prim contract.
Combinația de adio. Marele proiect, care era tot în chinurile facerii, s-a dovedit a fi un mic fâs încă de când ședea cuminte pe hârtie. Izolațiile termice, pe bani europeni, nu erau de fapt atât de moca. Finanțarea europeană acoperea doar 40%, în timp ce contribuția autorității locale acoperea alți 20%.
Restul de 40% urmau – și urmează – să fie plătiți de către beneficiari, de către proprietarii apartamentelor. Ce-i drept, în rate lunare, timp de cinci ani. Însă, adunat, la final ieșea o sumă suportată de beneficiar egală cam cu prețul pieței. Adică, oamenii urmau să-și facă, cumva, pe banii lor aceste izolații.
Nu faci combinații cu banii virtuali. Sau, mă rog, faci atunci când poți să acoperi de la buget ceva, ca mai apoi să recuperezi de la tanti UE. Că, ce să vezi, banii europeni nu vin așa, la sac, și cheltui tu cum vrei, ci vin abia după ce ți-ai terminat proiectul, după ce se fac niște recepții, să vadă și oamenii ăia că n-ai cumpărat baloane de ei. Așa se face că la licitațiile pornite în vara aceasta, din cele cinci loturi abia s-a găsit un singur participant, care a și câștigat contactul. Iar firma asta, care a primit lucrările pentru două dintre cele 5 loturi se cheamă Tobimar Construct SRL, o firmă de casă a administrației locale, al cărei patron e prieten la cataramă cu șefii din Primărie. Ei sunt cei care au primit 10 milioane de lei (da, peste 2 milioane de euro) ca să construiască marele monument facebook din Parcul Cetății. De data aceasta, pentru două loturi, 2 și 3, care conțin câteva blocuri ce urmează să fie anvelopate, Tobimar a primit doar ceva mai bine de 6 milioane de lei. Și, dacă e să luăm în calcul modul în care vin banii ăștia, adică cele trei componente, fonduri europene, fonduri de la Primărie și bani de la beneficiari, pare că Tobimar a luat lucrarea mai mult așa, din obligație față de oamenii din Primărie, în virtutea bunei prietenii și a vechilor contracte cu care a fost ea cimentată în timp.
Prietenii între ei, pe banii orașului. Ei, și dacă tot au reușit să dea un contract, ce și-au zis cei din Primărie? Ia să ne asigurăm noi că oamenii ăștia fac treabă. Adică, să fie cineva independent care să se ocupe de verificat lucrările, sanchi, să aibă ei hârtie cum că-i totul ok. Că, deh, e vorba și de bani europeni la mijloc și cu ăștia nu te joci chiar așa, ca Paul Voicu cu cardul de urgență al Primăriei când merge în deplasări în străinătate. Așa că a mai dat primăria două contracte pentru servicii de diri- genție de șantier. Un prim contract, în valoare de 94.500 lei a ajuns, după o sumară procedură simplificată, la SC Ursu Consulting Construct. Surpriză, însă, conform datelor din SICAP, contractul ăsta e pentru urmărirea lucrărilor de anvelopare din Lotul 1, care încă nu a fost atribuit. Și apoi, a mai fost dat încă un contract, pe același sistem și aceleiași firme prietene (atât cu primăria cât și cu firma contractoare), de data asta în valoare de 104.000 lei. Măcar în cazul ăsta serviciile de dirigenție sunt pentru Lotul 2, la care chiar lucrează cei de la Tobimar.
SmartCity pe bani și doar în viitor. Și pentru că probabil știți deja că Alba Iulia e smart-city, hai să vă mai zicem o chestie. În urmă cu nici o lună, Primăria Alba Iulia, așa smart cum e ea, a plătit 215.000 lei către o fundație din Cluj Napoca, condusă de un anume Kelemen Andrei, cunoscut pe malurile Someșului drept un bun încasator și bugetofag, pentru o „Strategie SmartCity a municipiului Alba Iulia in cadrul proiectului „Municipiul Alba Iulia – Administrație inteligentă”. Adică, în timp ce noi credeam că suntem deja smart-city, suntem de fapt atât de proști de trebuie să vină un ongist bugetofag din Cluj Napoca să ne arate la cât e ceasul și cum stă treaba cu mersul pe jos. Eh, dar și după ce se face strategia asta, păi atunci să vezi ce smart o să fim. Aproape la fel se smart ca ăia de dau și iau banii publici.
