Marile supărări ale unui mic politician.

E sau nu Florin Roman un fel de Florin Iordache al PNL-ului? Altă întrebare. Este Florin Roman genul de politician grobian, infatuat, preaplin de sine, cocoțat parcă direct din birt la tribuna Parlamentului? Altă întrebare. Să fie liderul deputaților liberali nimic mai mult decât un impostor, un profitor al sistemului, un sinecurist parcă programat și tras cu cheia de doctor Cozmâncă? Altă întrebare.

Cert este că măruntul personaj politic e tare supărat. Cu certitudinea unui nou mandat, ce vine la pachet cu imunitatea, Florin Roman s-a gândit să facă un dram de bine sistemului, să-i ajute pe băieții care l-au luat în brațe și l-au transformat dint-un salahor al cuvintelor, care presta cu copy/paste la o fițuică locală, în ditai vârful tocit de lance al unui PNL încremenit în metehnele anilor 90.  Și, cu mânuțele lui scurte, dar adânc vârâte în buzunarul public, a făcut de unul singur un proiect de lege prin care nomenclatura ASF urmează să primească noi drepturi și privilegii.

A fost rapid pus la zid de competiția politică și, cum de partea cealaltă a argumentului n-a dat peste băieții din PSD, atitudinea de mahalagiu și discursul de combinator venit din Piața Obor nu păreau să mai funcționeze. Ba mai mult, a fost făcut preș și de către mai toată presa. Și, culmea, nici măcar nu era acea presă care, în mod normal, sufla în strună stângii politice. El, care cu atât talent și diletantism reușise să-și facă un nume criticând golanii din PSD se găsea fix în postura golanului prins de presă cu mâța în sac.

Așa ceva nu putea rămâne fără urmări. La câteva zile după gogorița cu noile privilegii acordate sinecuriștilor din ASF, instituție unde de-a lungul timpului au activat mulți prieteni ori soții de tătuci politici ai micului deputat, Florin Roman își pune semnătura pe un nou proiect mizerabil. De data asta, cot la cot cu un grup de patru deputați PSD, Roman își propunea să redeseneze Legea 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public. Un proiect flegmă, aruncat în direcția presei care, ce să vezi, îl certase tocmai pe el.

Pe EL! El, care s-a luptat cu ursul PSD,  el care a făcut greva foamei de la prânz și până la amiază, el care a coborât în cele mai mari lături ale discursului parlamentar, pentru a se lupta cu Dragnea, el care cu atât talent i-a îmbrățișat pe liderii PD-ului, la care înainte scuipa, de îndată ce aceștia trecuseră prin epifania liberalismului. Dar cum și-a permis presa așa ceva? Păi nu știe presa cine e el?

Expunere de motive a mărețului proiect de lege e de un ridicol sublim. Vezi doamne, niște unii abuzau de lege și cereau informații publice total aiurea, iar unele autorități nu au capacitate să răspundă. Ba mai nasol, „aceste reglementări absurde dau prilejul diverșilor ONG-isti care, sub pretextul că sunt în scopul pentru asigurarea respectării dreptului cetățeanului, solicită nu doar simple documente ce constituie informații publice, ci întregi arhive de mii de pagini de documente pe mai mulți ani. Primăriilor le cer, le vor pe e-mail scanate. Neexistând nici o limitare în acest sens și fiind conștienți că nu au pentru ce să răspundă, ba chiar mai mult nici nu sunt obligați la o adică să semneze cererea”. Oh, la, la! Noroc cu Florinaș Roman, care e gata să apere instituțiile publice de oengiștii cei răi. Ba mai mult, se zicea acolo, la textul de lege, că legea 544/2001, în forma ei actuală, ar fi fost folosită de diverși oameni răi, oengiști desigur – că ar fi vrut probabil să zică și presă, dar a avut o reținere – pentru a șantaja instituțiile sau companiile care au contracte cu acestea. Fabulos!

Tot proiectul ăsta ar fi dat putere fiecărei instituții publice să spună oricui că informațiile solicitate nu-s de interes public. Să refuze, adică, având și un temei legal, căci de refuzat o pot face și acum, doar că în lipsa unei baze legale, te poți adresa instanței, care obligă instituția să-ți furnizeze respectivele informații. S-ar fi impus și niște taxe, care ar fi limitat accesul la informații  și, poate cel mai important, ar fi permis autorităților, și firmelor care au contracte cu acestea, să secretizeze contractele prin introducerea unor simple clauze în acestea, care ar fi constituit bază pentru refuzul de a furniza informațiile. O mizerie de proiect de lege, de la cap la coadă!

Într-un final, după valul de mui care s-au răsturnat în capetele semnatarilor acestei legi, dinspre mediul public și societatea civilă, Florin Roman și-a retras semnătura. Așa cum au făcut-o și cei din PSD.

Focul de avertisment a fost însă tras iar Florinel a arătat tuturor că, în condiții prielnice, funcția de dictator i-ar veni ca o mănușă. Din păcate pentru el, e greu de crezut că ne vom fi întors la vremurile alea vreodată. Din păcate pentru noi, tentativa de uzurpare prin lege a dreptului la informare  corectă și transparentă nu este încă pedepsită. Probabil nici măcar la vot.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile