Ministerul Culturii ar vrea și n-ar vrea să citim

În 2019, președintele României anunța că acela va fi Anul Cărții. Am urmărit cu atenție și îngrijorare lucrul acesta, sperând într-o explozie a vânzării de carte din țara noastră, în programe care să suțină lectura, autorii, traducătorii, editurile. N-a fost să fie. Probabil a fost de vină seceta (de idei concrete), ori a plouat prea mult (cu critici), a venit iarna (literară) prea repede, sau a plecat prea târziu (proiectul). Cert e că recolta a fost compromisă. Se-ntâmplă.

Totuși, mai marii noștri n-au renunțat cu una cu două. Dacă n-a fost să iasă anul trecut (deși aproape că aș paria că, prin teancuri de hârtii, sunt bifate tone de activități și s-a tras concluzia că „s-a făcut totul și chiar mai mult”, „s-a depășit producția la hectar” etc.), au venit cu alt program anul ăsta. Sau n-au venit, că nu e clar. Să vedem ce și cum.

La începutul lunii iunie, Ministerul Culturii anunța pe pagina sa de Facebook inițierea unui program în parteneriat cu eMAG, Uniunea Scriitorilor și Asociația Editorilor din România. Era vorba despre un program de promovare a cărților intitulat „Citește românește”, în cadrul căruia pe platforma eMAG urmau să fie disponibile „peste 2100 de titluri provenind de la peste 1100 de autori”, aleși, după cum spunea Nicolae Manolescu, dintre cei „validați de critica literară și formând scara de valori a literaturii contemporane”.

Evident, autorii români și cărțile lor erau prezenți pe acea platformă și înaintea acestui program. Doar că acum s-a creat o rubrică specială unde apar cele peste 2100 de titluri, alea alese, nu prostiile ce există în rest acolo. Adică numai autorii grei, cum a subliniat și Manolescu. Fiindcă așa îi atragem spre lectură pe cei cărora nu le place să citească. Cu asta poți combate tonele de mijloace pe care le au ca să-și petreacă timpul liber. Cu siguranță, cineva pasionat de seriale-non-stop, ga- ming-all-night, grătare-mici-manele, cluburi și alte cele, se va opri privind la monitor și va avea o revelație: „Băi, ce-mi pierd eu viața! Ia să pun mâna pe niște filosofie de-aia profundă, pe niște cărți de-alea cu viață care te lovește-n dinți!”

În mod clar, nu e nevoie de pași prin care să-i faci pe oameni să le placă să citească, să-și dorească să dedice timp lecturii și apoi să-și aleagă segmentul literar pe placul lor. Nu, astea-s prostii!

Ori vorbim despre „literatură serioasă”, ori la loc comanda!

O campanie de genul ăsta ar trebui să-ți sară-n ochi, după părerea mea. Când deschizi site-ul… bum! Că aia e ideea, să-ți lărgești bazinul de cititori, să-l tragi de mânecă pe om și să-i spui: „Hai, citește o carte!” Nu e așa. Trebuie să știi ce cauți pe eMAG ca să ajungi la „Citește românește”. Adică se adresează tot celor care deja citeau și cumpărau cărți. Restul celor care intră pe eMAG o vor face exact din aceleași motive ca până acum: să mai ia un laptop, un telefon, un gadget. Nu o carte. Pentru că nu știu că sunt acolo și nici nu-i interesează. După mintea mea cea proastă, fix lor trebuia să li se adreseze campania. Să poată fi câștigați 1-2-5% din ei.

E drept că a trecut cam o lună până când, prins la-nghesuială, onoratul mi- nister a dat-o cotită cum că nu e inițiator, că nu bagă bani în proiectul ăsta, ci doar i s-a părut oportun să se asocieze unei inițiative private. Cu alte cuvinte, nici măcar nu facem ceva, dar vedem unde ne putem lipi, poate dă bine. Bifăm că ne-am băgat și noi în seamă.

Și, uite-așa, ne tot prefacem că ne pasă de lectură.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile