Misterele Normandiei (partea a II-a)

Precum spuneam în prima parte, odată ajuns la Caen am avut surpriza să nu fiu așteptat de nimeni. Nu că m-aș fi considerat cine-știe-ce personalitate, dar problema era că habar n-aveam unde trebuia să ajung în oraș. L-am sunat pe organizatorul care ținuse legătura cu mine. Niciun răspuns.

Recunosc că am devenit un pic cam agitat, dar rațiunea a învins. Mi-am spus că, atâta vreme cât n-aveam alte instrucțiuni, cel mai logic era să aștept acolo. Și bine am făcut. Voluntarii festivalului au dat de mine și de alți autori (necunoscuți mie, până la acel moment), pe care trebuiau să-i culeagă din gară. Ne-au dus la hotel și, de acolo, am mers la festival.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va
0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile