Am avut zilele trecute un moment de rătăcire și am zis să mă uit și eu la acel „Zack Snyder’s Justice League”. Ce prostii fac uneori! Tot ce-mi lipsea e un film tembel cu Superom, Apăom, FantasticaFemeie, UnRobot, OmulViteză și, desigur, cel mai prost Batman din câți Batmani au fost vreodată. Benifăr Afleck ăsta e absolut dezastruos ca actor. Are expresia unei cărămizi din chirpici și talentul unuia care croșetează șosete flaușate. Bine, hai, filmul e super ok pe parte de efecte speciale, Gal Gadot arată ca un salariu de parlamentar iar Jason Momoa e fucking Jason Momoa, așa că nici nu mai contează că eroii negativi inventați de „DC Universe” par niște copii puțin mai triste ale celor de la „Marvel”.
Ei, dar uite care e treaba, că nu despre filmul ăsta voiam să vă zic, ci despre unul chiar și mai prost. Muuult mai prost. A fost, e adevărat, o săptămână în care am călcat pe bec și am dat play la toate prostiile. Așadar, să vă povestesc despre „Love and Monsters”, care a apărut recent pe Netflix. Hmm, nu e ușor. Adică, serios, e mai ușor să-l înțelegi pe Hegel, să pricepi ce-a vrut Ionescu cu-al său teatru absurd decât să povestești tâmpenia asta de producție. Și, totuși, să purcedem.
Se făcea că suntem în anul nici nu mai contează, nu prea departe în viitor. Ca să nu mai cheltuie cu decorurile, probabil. Planeta fusese amenințată de un asteroid, așa că toate țările și-au dat mâna și au format o mare horă, după care a tras în asteroid cu toate rachetele pe care le aveau în dotare. Iuhuu! Aici trebuia să se termine, numai că aici abia începe.
După toată fericirea dată de faptul că au tocat asteroidul, oamenii s-au distrat ce s-au distrat, numai că a venit ploaia. O ploaie acidă, că doar tot cerul era plin de particule din-alea radioactive. Și, ce să vezi, în loc să se strice recoltele de la ploaia radioactivă, au crescut gândacii. Da moșu! Toate gângăniile – bine, chiar nu toate – au devenit uriașe. Melcul uriaș, albina uriașă, gândacul uriaș și altele. Nu și vaca uriașă sau porcul uriaș, că ar fi ținut-o oamenii tot în grătare și le-ar fi stricat ăstora filmul.
Și uite așa, de niște ani buni oamenii au ajuns să trăiască prin te miri ce colonii ori ascunși prin buncăre. Iar Joel, eroul principal – deși eu rămân la părerea că melcul uriaș are un rol mai bun – e într-un buncăr de vreo 7 ani, unde cam trăiește de pe spatele celorlalți. Asta pentru că e un fricos ce nu prea e în stare de nimic. Mă rog, mai vorbește la radio și ține legătura cu alte colonii, printre care și una la vreo sută de km depărtare, unde e gagica lui de când era teenager. Care, la drept vorbind, nu-i tocmai gagica lui, că nu fuseseră împreună, dar el o crede iubirea vieții. Și uite așa, decide el într-o zi că nu se mai poate și că trebuie să meargă să o caute, chiar dacă toți din buncăr îi zic că e un imbecil și incapabil și că o să moară imediat. Dar, el nu și nu, că e îndrăgostit. Și pleacă, înarmat cu o mini-arbaletă, cu care să se apere cică de toți monștrii ăia, care-s uriași. Evident, nici nu pleacă bine, că aproape e mâncat de o broască gigant, asta dacă nu l-ar fi salvat Boy, un câine tare mișto și care nu se știe cum a ajuns acolo sau cum a supraviețuit atât. Și pleacă mai departe cu câinele, până dă de unul care mergea cu o copchilă către nu știu ce colonie din munți. Se împrietenesc, sanchi, și merg o bună bucată de drum împreună, după care se despart, Joel al nostru devine șmecher, că a învățat de la ăla în două zile ce n-a învățat o viață întreagă, omoară niște monștri și ajunge la colonia iubitei. Care nu era iubită, evident. Și unde veniseră unii cu un vapor să-i salveze, numai că nu veniseră să-i salveze ci să le fure mâncarea și pe ei să-i dea de mâncare unui crab uriaș pe care-l țineau în lanțuri și-l tot curentau, chiar și sub apă. Evident, Joel îi bate pe ăia, salvează crabul uriaș, deși putea să-l omoare, iar crabul uriaș îi mulțumește și îi omoară pe ăia cu vaporul, cu vapor cu tot. Și încălecai pe-o șa și vă spusei….
What the actual fuck? Serios, filmul ăsta, care-i de anul trecut, dar acum a apărut pe Netflix, are o nominalizare la Oscar. I shit you not!
