Pentru unii calvar, pentru alții o veritabilă mană cerșească. Precum milionarii care în situații de criză devin miliardari, nea Pamfil a profitat din plin de nesfârșitele deșeuri. Timp de o săptămână, și poate chiar mai bine, că încă nu e rezolvată treaba, fiecare tomberon s-a transformat pentru nea Pamfil într-un corn al abundenței.
Cu multă generozitate, nea Pamfil a acceptat să-și rupă din timpul să prețios, pentru a putea și noi înțelege efectele complexe ale tomberonului.
Nea Pamfil, permiteți-mi să vă….
Ai cici lei?
Permiteți-mi să vă întreb….
Să-i dea dumnezeu sănătate la domnu’ Dumitrel, pupa-i-aș lui mâna de șef! E ca Crăciunul! E așa ceva, o bucurie, cum să vă explic. Și la domnu’ Popescu, nașu’ mare la ce se întânplă! Că bine zicea, că l-am văzut la radio într-o zi, că am un radio cu baterii pe bicicletă, și bine a zis el, că orice naș își are cashu! Doamne, pupa-i-aș mâna lui aia lungă! Ioi, ce bucurie mi-au făcut…
Nea Pamfil, e bine totuși să avem atâtea gunoaie? Parcă-s prea multe, chiar și pentru matale.
Lasă să fie multe, cât mai multe. Nu mai am pățit așa de când era primariu domnișoru Voicu, pupa-i-aș barba lui aia sură. N-am crezut să mai prind așa zile. Ce bucurie!
Dar e profitabil ce faci aici, nea Pamfil? Ies bani din treaba asta?
Iese domnișoru reporter, iese. Nu mult, că nu e tot timpul așa, că vine ăia cu camionu și ca hapsânii ia ei tot. Da’ acum, uite-te și tu, domnișoru reportel, cum să nu fie bine? Dacă mai dă Dumnezo, sau domnii Dumitrel și Pleșa, că tot aia e, păi într-o săptămână fac bani de vinars, iau încă o bicicletă și mai rămâne și de pâine. Da’ io bicicleta vreau să o iau, că l-am auzit la radio, în o zi, pe domnișoru Dan Popescu, și zicea el că dacă vrei mai mult ie bine să te faci anteprenor. Și eu de mult am vrut să mă fac, da’ cu o singură bicicletă n-am putut să anteprenez prea mult. Da mai iau una, și cu două biciclete fac dublu treabă. Doamne, da-i-ar Dumnezo sănătate la domnișorii Dumitrel și Pleșa.
Și ce reușești să aduni de aici, ce poți valorifica?
Vai, domnișorule reportel, habar nu ai tu câte nu se găsește aici. De toate. Le aruncă oamenii de parcă e buletinele de vot în ziua la alegeri, așa le aruncă. Am găsit haine, mai am găsit lucruri bune, mai am găsit și bani câte-odată. Cum vrea Dumnezo. Da ie mai bine așa, că dacă ie mai mult, atunci șansele să găsești ceva mai bun e mai mari. Că și aici e ca la jocurile de păcănele, dacă pui mai mulți bani crește șansele să iei ceva.
Dar e ok să răscolești gunoaiele, autoritățile ce zic, nu vă ceartă?
Mai ne-a certat domnișoru reportel, da mai demult. Acum ne lasă în pace că a înțeles și ei că noi decât ne facem treaba. Și domnișoru’ Dumitrel, pupa-i-aș lui mâinile, nu numa’ că nu ne face nimic da’ nici nu mai ne cere să-i dăm și lui din ce iese. Mai venea înainte domnișoru Dan, da’ acuma de când a fost cu pandelia, n-a mai venit. Pupa-i-aș lui mâna aia lungă.
Dacă pune Primăria gard în jurul tomberoanelor, și camere de luat vederi, ce-o să faci?
N-am eu teabă cu camerele la luat vederi, că mai m-a dat pe mine la cameră. Am și eu două camere unde stau cu muierea, da’ gard să pună nu cred că ie bine. Io sper ca domnișoru’ primariu ăsta nou să se gândește bine înainte să facă așa, că nu e bine să desfințează un întreg sector economic numai așa, că vrea ei să pună gard. Că de ce să pună gard? Da’ ce, noi furăm? De ce nu pune gard acolo la el la Primărie, că acolo se fură de nu știe mulți să numere până la câți bani se ia de acolo.
Crezi că e util, nea Pamfile, ce faci aici, că e folositor și pentru oraș?
Domnișoru reportel, acum gândește și tu, că iești om cu școală, păi fără noi cum mai poate să fie colectare selectivă din-aia? Păi face cineva selectiv? Noi facem aici, la fața locului, cum se zice pe limba lu’ matale o preselecție selectivă. Că noi înainte să adunăm despărțim, și punem unele la stânga, altele la dreapta și le ordonăm ca să le putem aduna. Păcat că a plecat domnișoru Moldovan de la Primărie, că el ne-a promis că face proiect pe fonduri de la Europa ca să ne integreze mai bine pe sistemul ăsta de selectare colectivă, ca să fim și noi renumerați pentu activitatea depusă, că doar tot orașul beneficiază de ce facem noi.
Știi și matale că nu o să țină la nesfârșit situația asta, că au să vină și să adune gunoaiele cândva. Ce-o să faci atunci?
Dacă vrea bunul Dumnezău, și dacă vrea și domnișoru’ Dumitrel, pupa-i-aș mâinile lui, o să mai țină câteva luni. Sau poate niște ani, ca să apucăm și noi să punem de-o parte ceva, că altfel tare greu o să ne fie. Macar până la toamnă să mai țină, că dup-aia, iarna e oricum mai greu. Acum ne bucurăm. Și mâine om vedea ce o fi, cum o vrea bunul Dumnezău. Și domnișoru’ Dumitrel.
(Acest interviu nu este unul real, cu toate că ar fi putut fi. Problema gunoaielor e însă cât se poate de reală. La fel de real e și nea’ Pamfil, chiar dacă nu-l cheamă Pamfil. Singurele lucruri ireale, incredibile chiar, sunt modul în care s-a făcut implementarea sistemului integrat de management al deșeurilor și felul în care Ion Dumitrel se face că plouă și nu-și asumă situația)
