Nenorocirea secolului. Și efectele ei în ziua de azi

  • de

La trei decenii distanță de la „Revoluție”, pare că am uitat cu totul despre comunism, despre această năpastă ale cărei efecte sunt resimțite și-n zi de azi. Cei mai tineri nici nu prea au ce să uite, căci societatea actuală, sistemul actual, apărut din aburii unei disoluții aparente a comunismului, nu pare să aibă interes în a-i învăța despre această nenorocire. Capacitatea de uitare, care altfel ne ține lucizi și sănătoși mintal, căci fără uitare am lua-o razna, are în cazul comunismului un efect pervers, căci asistăm la o uitare voită, susținută chiar. Televizorul contribuie și el din plin la asta, căci marea parte a documentarelor sunt concentrate asupra Nazismului ca principală năpastă a omenirii, comunismul nefiind îndeajuns de bine prezentat ori criticat. Poate și din cauză că încă există, metamorfozat, în câteva state care au un rol principal pe scena politică a lumii, cum e Rusia sau China, locuri în care libertățile fundamentale sunt încă un subiect tabu.

Ba mai mult, variantele romanțate ale perioadei comuniste apar tot mai des în spațiul public și nu sunt puțini cei pe care-i încercă un fel de nostalgie după acele vremuri. La fel cum mulți alții practică un fel de „cherry-picking”, alegând anumite aspecte ale vieții sub comunism, pe care le prezintă drept definitorii pentru întreaga perioadă, ignorând cu bună știință toate nenorocirile.

Ei bine, dacă statul, școala, societatea în ansamblul ei, nu prea dau doi bani pe conștientizarea acestei maladii numită comunism, există încă literatură de specialitate care s-a preocupat și se preocupă de subiect. Există suficiente cărți care ar trebui să-și găsească loc nu doar în programa școlară dar și în casa fiecărui român alfabetizat, precum Fenomenul Pitești a lui Virgil Ierunca sau Jurnalul Fericirii a lui Steindhardt, ca să dau doar două exemple. Însă, deopotrivă cu ele ar trebui să existe și altele, care explică maladia numită comunism nu doar din perspectivă autohtonă, prin care ea s-a manifestat la noi și prin felul în care noi, ca națiune și stat, am fost afectați de toată nebunia ideologică.

Nenorocirea secolului – despre comunism, nazism și unicitatea Soah-ului este una din cărțuliile în care Alain Besançon, unul dintre cei mai mari specialiști în istoria comunismului, explică foarte bine și sintetic modul în care comunismul pătrunde în societate și distruge tot, pentru ca pe un așa zis teren gol să poată să „construiască”, să ofere „raiul pe pământ”. Distrugere fizică, cu foamete, exterminare, lagăre, distrugere morală prin falsificarea valorilor, utopie și crimă, exterminarea în masă, justificată de un „ideal” și redusă la simple date statistice, toate acestea fac parte din apanajul unui fenomen prea repede dat uitării și prea puțin înțeles. Și ale cărui metode de lucru, de introducere în societate, le găsim și azi, prezente în diverse grupuri sau partide chiar, mai mereu ascunse în spatele unor probleme reale pentru care „curentul” găsește un dușman. Niciun curent extrem nu poate exista în afara unui dușman bine identificat, fie în interior fie în exterior, fie peste tot.

Comunismul nu mai are, în România, nici o șansă. Însă, dacă nu-l cunoaștem și înțelegem, am putea să ne trezim cu altceva, cu metode și modele de manifestare similare, dar denumite altfel și îmbrăcate într-un alt ambalaj.

La pachet cu această cărțulie, cu acest eseu, care tratează atât comunismul și nazismul, precum și Holocaustul, mai există încă cel puțin două cărți ale lui Besançon, care merită citite, Anatomia unei stafii și Sfânta Rusie, care sunt traduse în română și se găsesc prin librării.

Alain Besançon, Nenorociea Secolului – despre comunism, nazism și unicitatea „Soah”-ului, editura Humanitas, 2017

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile