Niciun sacrificiu nu-i prea mic pentru alegeri

Astă primăvară, când Covidul părea mai curând o poveste de pe la alții, nu mioritică, guvernanții au luat decizia de a impune carantina. O măsură dură, după cum părea la vremea aceea, dar logică, ținând cont că nu știam despre ce e vorba, doar vedeam cum mor oamenii pe capete în alte țări, în condițiile în care niciun sistem medical nu părea pregătit.

Acum lucrurile chiar devin tot mai urâte de la o zi la alta. Nu mai avem câteva zeci de cazuri per total, avem deja câteva mii bune de cazuri zilnic, și asta chiar în zilele de weekend, când se testează mai puțin. Pragul de 10.000 de cazuri la nivel național a fost bătut deja și, foarte posibil, până va ajunge textul ăsta la cititor, recordul va fi unul mult mai mare. Crește și numărul deceselor. Valul al doilea se dovedește mult, mult mai amplu decât primul, înfricoșător chiar – după cum prognozaseră unii care făceau paralele cu pandemia de gripă spaniolă de acum un secol.

Și totuși…

Nicio carantină. Nu la noi. La noi se acționează local, după caz, doar dacă trebuie, doar acolo unde nu afectează lucrurile esențiale. Anunțăm joi că de luni nu mai e voie cu petreceri. Nu de alta, dar să aibă oamenii timp să chefuiască trei nopți înainte să ia o pauză. Băgăm restricții de noapte, când oricum nu se întâmplă mare lucru, că majoritatea oamenilor dorm. Închidem teatrele, cinematografele, muzeele, librăriile – adică locurile unde oricum nu era cine-știe-ce îmbulzeală. Și piețele, alea de stat, unde vând producătorii locali, că acolo lumea se calcă în picioare, nu ca la mall-uri ori în supermarket, unde e încă liber. Închidem școlile dar nu și after-school-urile, căci așa e cu logica de partid.

Dar nu strângem șurubul, nu-nu-nu! Avem niște alegeri de ținut și, prin urmare, o vom lălăi cât se poate, ne vom preface cât putem, doar-doar reușim s-o păcălim și să ajungem la urne. După aia, Dumnezeu cu mila! N-au decât să moară proștii.

Ne pricepem să încercăm să păcălim situația. Am făcut asta cu școala online, pe care n-am pregătit-o de nicio culoare, deși am avut luni de zile la dispoziție. O facem doar cu biciul, punând toată presiunea pe profesori, copii și părinți, fără să le oferim nimic.

La fel cu afacerile private. Cu micii producători, cu țăranul român. Lasă-i să moară, dă-i încolo de fraieri! Ne prefacem că luăm măsuri, băieții deștepți știu cum să bage mâna, iar restul, majoritatea… ghinion, vorba cuiva.

Ne-am prefăcut și cu sistemul medical. Așa-zise spitale Covid care încă nu pot fi folosite. Situația la ATI cu aproape nimic mai bună ca în primăvară. Județe care păcălesc testarea și, per total, o țară care testează mult mai puțin decât ar fi fost normal. Un DSP depășit în încercarea de a gestiona cazurile de persoane infectate, contacte (sau „contacți”, cum a fost masacrată limba română), oameni aflați în izolare etc., dar fără să fie ajutat în vreun fel, căci conducerile spitalelor nu dau socoteală DSP-urilor ci ălora care le dau bani, adi- că primari sau șefi de consilii județene.

Păcălim, tragem de elastic în speranța că se va întinde până la alegeri fără să se rupă. De ce e miza așa de mare? Vă vine să credeți sau nu, după trei decenii mesajele au rămas aceleași: „ca să nu iasă ceilalți”, „noi vrem să facem, dar ceilalți nu ne lasă”, „dacă ne dați nouă puterea completă, vom face și vom drege”.

Să ne fie clar: totul e legat de putere. De a fi sus, de a avea ciolanul. N-are legătură cu noi, cu a ne fi nouă bine, cu a fi salvate viețile noastre. Acolo… cum ne e norocul. Textele oricum sunt pregătite: „am făcut tot ce era omenește posibil”, „am gestionar situația mai bine decât…”, „îi felicităm pe cei care…”, urmate de noi creșteri de salarii și pensii parlamentare pentru cât s-au străduit să dea impresia că le pasă.

Nu contează că acum guvernanții dis- perați pentru alegeri sunt cei de la PNL. Dacă era invers, cu PSD-ul în guvern și PNL-ul majoritar în parlament, ar fi fost la fel. Aceleași texte, același mod de acțiune, același mod de a ne minți în față că avem totul sub control, când, de fapt, e rău de tot.

Și va fi tot mai rău. Spre deosebire de sistemul medical din Occident, depășit și el, al nostru e slab pregătit să facă față unei asemenea situații. Mai mult, capitolul proceduri e făcut la noi doar pe hârtie, în cel mai bun caz. Iar mafia și nepotismul din sistemul sanitar, managementul făcut pe criterii politice, nu de competență, se vor adăuga la asta, afundându-ne tot mai mult.

Dar va fi tot mai rău. Nu cred că elasticul se va putea întinde cât vor guvernanții. Sunt curios ce vor face atunci. Pentru că, indiferent ce se va întâmpla, vor încerca orice le stă în putere ca să se ajungă la alegeri. Să se țină. După aceea, după ce se vor vedea cu sacii în căruță, vor reveni la aroganța specifică a lui „patru ani ciocu’ mic, că noi suntem la putere, noi reprezentăm poporul”. Oricine va îndrăzni să critice va fi catalogat drept dușman (pentru că se știe că doar dușmanii critică, prietenii trebuie doar să știe să lingă bine, indiferent ce prostii faci), se va trece la măsuri dure pentru că „trebuie” (spre deosebire de perioada anterioară alegeri- lor, când „trebuie” e un cuvânt prea dur, nu se cade să-l folosim) și se va încerca băgarea pumnului în gură.

Din fericire, pandemia va trece. Din păcate, celor mai mulți le va fi și mai greu din cauza incompetenței celor care ne conduc. Din fericire, am dovedit că nu ne mai place atitudinea arogantă cu „acum noi suntem la putere, facem ce vrem”.

Devenim tot mai intoleranți la așa ceva. Rămân optimist că nota de plată din partea poporului va veni. Va fi probabil prea scumpă, fiindcă suntem sacrificați pe altarul dorințelor personale, dar va veni. Sper să fie iarna asta, la alegerile de care fripturiștii se agață cu dinții. Dacă nu, atunci prin primăvară, după ce se va începe vaccinarea și pandemia va putea fi ținută sub control, astfel încât lumea să poată ieși din nou în stradă.

Românii îmi pare că nu mai au memoria chiar așa de scurtă cum o aveau cândva.

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile