Nicolae Albu, un Prefect cu CV maro

Nici că se putea să avem mai mare noroc decât acesta, ca prin vremurile astea tulburi să ne călăuzească un om precum Nicolae Albu, din postura de Prefect al județului.

În ciuda evidentei importanțe pe care poziția o are, Prefectura Alba a fost mai mereu un fel de scaun moale pentru fel și fel de sinecuriști, lipsiți de aptitudini dovedite ori de priceperea necesară pentru o așa poziție. Nu e însă și cazul lui Nicu Albu, fiu al propriului tată și subaltern al propriului șef politic, omul care pare să nu se supună cutumei organizației locale, conform căreia politicienii mai tălâmbi sunt trimiși la export, prin ministere sau Parlament.

Să face, așadar, o scurtă incursiune în ceea ce este viața, opera și marile realizări ale distinsului domn Nicolae Albu.

La frumoasa vârstă de 22 de ani, când presupunem că a terminat deja liceul, începe studiile universitare la una dintre universitățile petardă din România, o teribilă fabrică de diplome, Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj. Fiind un elev destoinic, un veritabil politician în devenire, reușește să termine Dreptul în doar 5 ani, chiar dacă în mod normal cursurile durează doar patru ani.

Soarta îi surâde viitorului prefect, care se nimerește coleg de facultate cu nimeni altul decât actualul ministru de Interne, și cumva șef direct al lui, Marcel Vela, care deși e cu vreo 7 ani mai mare decât Nicușor al nostru, pare că l-a așteptat pe acesta din urmă, spre a-i fi coleg.

La zece ani distanță după ce și-a luat diploma de licență, Nicolae Albu își pune în CV și o diplomă de master, în„drept notarial și proceduri”, obținută de la Univeritatea „Transilvania” din Brașov. Studiile astea de master le face, ca orice politician, în paralel cu munca pe care o presta deja la Poșta Română. Practic, omul avea suficient timp și să o facă pe poștașul de lux, diriginte de oficiu, și să meargă la cursurile de master. Așa e cu politicienii ăștia, pentru care altfel se scurge timpul și reușesc să facă într-o zi cât alții în șapte.

După ce timp de trei ani o arde șomer, conform propriului CV, din 1997 și până în 2000, reușește să prindă un post de diriginte de oficiu poștal la Alba, unde rămâne până în 2006. Era deja student la master și îi era probabil nasol cu naveta, așa că în în 2006 devine inspector de specialitate, gestionar documente clasificate, la Direcția Regională a Poștei, în Brașov. În 2009 se întoarce acasă, în postul de director al Oficiului Poștal Alba, iar din 2012 și până în 2019 este simplu inspector. Ceea ce nu și-a mai trecut în CV este că, în paralele cu toa- tă munca prin Poștă, s-a jucat și de-a sindicalistul prin compania de stat, chestie care probabil a atras atenția PNL. E știut faptul că partidele liberale asta caută, sindicaliști, oameni care-s interesați de condițiile de muncă și care urmăresc să fie respectate interesele și drepturile clasei muncitoare.

Intrat în PNL la umbra și îndemnul unui fost prefect, Albu n-a reușit să facă cine știe ce pureci. Cu toate astea, a stat acolo, în siajul șefilor, agățat de clanța birourilor, gata să devină și el un șef mai mic. Prin 2019, când deja fuziunea era înfăptuită până în adâncurile ei, Nicolae era deja unul dintre preferații lui Dumitrel. Iar unde pupă Dumitrel, se știe, crește funcție!

Desigur, contase și faptul că, în guvernul ăla sanchi tehnocrat, soția lui Nicolae fusese ea însăși Prefect și colaborase extrem de bine cu instituțiile din județ.

Așa se face că anul 2019 îl găsește pe Albu transferat la Prefectură, plus încasator de la Parlament, unde înde- plinește cu grație postul de consilier parlamentar. Iar de acolo, după venirea PNL la putere, n-a mai fost decât un pas și o binecuvântare de la Dumitrel, că a și fost numit în funcția de Prefect. Practic, școala, facultatea aia second hand la mâna a treia, masterul ăla făcut pe genunchi, cariera lui de poștaș de lux, dar mai ales lunile alea în care a fost „consilier superior” în prefectură îl recomandau la fix pentru postul de Prefect.

Desigur, cum se întâmplă în cazul fiecărui politician, CV-ul îi pute a impostură gravă. Pe lângă școli și cariera lui de succes, de muncitor la stat o viață întreagă, ca orice penelist carierist de Alba, Nicolae și-a trecut în CV o sumedenie de cursuri și seminarii și diplome de tot felul.

Are un certificat de absolvire a unui curs de comunicare în limba engleză (ciudat pe undeva, căci el are probleme cu comunicarea în limba română) de  la M.M.F.P.S.P.V. – M.E.C. (ce naiba o fi asta), alte diplome de formator, expert achiziții, manager de proiect plus și alte cursuri interne pe care le-a făcut în vremea când era poștaș, toate trecute  în CV, să pară mai greu și mai stufos.

Cel mai mișto este, de departe, cursul „calitate totală pentru managementul de mijloc”. Bașca, o treime din CV-ul postat pe site-ul Prefecturii e plin cu „aptitudinile” și „competențele” necertificate ale domnului Albu, însă pe care el e sigur că le posedă.

Ultima lui declarație de avere este și ea sublimă. N-are mai nimic, mai departe de o casă și terenul de sub ea, luate în anul în care s-a apucat de politică. Nu are conturi în bancă și, cu toate că nu și-a luat mai nimic notabil în ultimul deceniu, a luat un credit de vreo 30.000 de euro în urmă cu zece ani. Cum ziceam, deși nu are nici măcar un cont, încasează la greu și, probabil, ține banii la saltea. Anul trecut a încasat, de la Prefectură, aproape 65.000, la fel ca și soția, plus 24.000 indemnizație de la CJ-ul lui Dumitrel, plus alți 13.000 de la SLPR. Că doar, vorba aia, se sacrifică omul și mun- cește pentru țară, pentru popor, cum de altfel o fac toți oamenii pe care partidul îi înșurubează în diverse funcții.

Despre ultimele sale aventuri, în calitate de prefect, vă îndemnăm să citiți în celelalte pagini ale revistei.

5 1 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile