Noaptea minții și logica acordării sporurilor pe timp de pandemie

Sistemul sanitar din Alba stă să crape. E o realitate, în ciuda mesajelor pe care autoritățile le transmit. Sigur, se caută soluții, se încropesc saloane, se mută paturi, se caută ventilatoare, însă mai departe de toată retorica asta care ar trebui să liniștească votantul, sistemul e întins la maxim și chiar stă să crape.

Zeci de cadre medicale de la Spitalul Județean de Urgență Alba sunt infectate cu Covid. Paturi la ATI nu mai sunt libere. Weekendul trecut, doar în acea secție s-au infectat șapte asistente, o îngrijitoare și o infirmieră. Deja s-a ajuns în faza în care personalul e mutat dintr-o secție în alta. Cel mai probabil, cei rămași încă neatinși de virus își pot lua adio de la concedii sau zile libere. Și chiar de la un program normal, dată fiind situația. Paturi libere nu prea mai sunt nici ele. Chiar dacă se încearcă suplimentări și mutări de colo-colo.

Directorul medical, care nu în urmă cu mult timp suferise un atac de cord, s-a întors la muncă. Ceea ce face e undeva la limita dintre inconștiență și dăruire extremă. Managerul, când nu compune epistole de dragoste față de te miri ce candidat al PNL, își tocește coatele și caută soluții, cere ajutor  pe la alte spitale, pe la alți primari, căci ei sunt cei ce marcă banul, ei decid carevasăzică.

În tot haosul ăsta, onor Guvernul dă niște sporuri. Niște bani în plus care, desigur, contează până într-un anumit punct. Însă tot sistemul ăsta de recompensă a celor care stau și „se riscă”, căci în cazul ăsta verbul a risca poate fi chiar reflexiv, pare făcut cam după ureche. Căci, undeva de la intenție și până la faptă, aceste bonusuri par să se fi odihnit în noaptea minții.

Uite, spre exemplu, o notă internă transmisă către angajații spitalului, în data de 4 noiembrie, în contextul în care situația lipsei de personal se agravează, iar mulți dintre angajați au copii la școală, iar școlile sunt închise (vezi foto 1), zice că, pentru a putea beneficia de respectiva majorare a drepturilor salariale, trebuie ca ambii părinți să lucreze în domeniile stabilite de OUG 147/2020, adică să fie în sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională, angajați în penitenciare sau în sistemul sanitar. Adică, primești bani în plus doar dacă soțul/soția lucrează și el/ea tot în unul din aceste sisteme. Altfel, canci. Cu toate că un alt document (vezi foto2), comunicare internă către secțiile din spital, din data de 30 octombrie, zice că personalul sanitar nu beneficiază de zile libere, chiar dacă sunt cuprinși în acea ordonanță, decât dacă sunt familii monoparentale.

Pe de altă parte, în respectiva notă internă se spune clar că, dacă ambii părinți lucrează în sistemul și domeniile stabilite de respectiva ordonanță, doar unul dintre ei poate să primească acele sporuri.

Răstimp, în cadrul notei interne din 4 noiembrie, de câteva zile mai târziu, se zice că, în cazul familiilor monoparentale, persoana în cauză poate solicita zile libere, că are copilul la școală online, însă nu doar că nu mai primește acel bonus acordat pe timp de pandemie, dar primește doar 75% din veniturile salariale de bază, fiind practic o formă de șomaj tehnic.

Sigur, normele și legile care guvernează sistemul sanitar, care stabilesc cine, cum și în ce cuantum se dau bani în sistemul public au fost mai mereu niște alambicări și complicăciuni, făcute în așa fel încât să beneficieze de ele doar șmecherii.

E însă noaptea minții să auzi cazuri – și există destule –  de oameni din Spital care, dacă au soțul/soția în domeniul public, în sistemul de apărare, penitenciar sau sanitar, au beneficiat de acel spor – care, între noi fie vorba, e un rahat pansat de cam 1.000 de lei lunar – în timp ce alți angajați ai spitalului, ai căror parteneri lucrează în privat, au primit nimic, în mână.

Cam ăsta e sistemul care trebuie să ne salveze. Ăsta e sistemul ale cărui sfori le trage politicul, de ani de zile. O să fie bine, e clar.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile