Cu ocazia referendumului prin care se încerca revizuirea Constituției (cel cu familia), spuneam că BOR a pierdut enorm la capitolul imagine deoarece s-a transformat în tribună de propagandă politică. Am fost de părere că o luare de poziție a patriarhiei, în care să se menționeze doar că BOR e pro-DA, ar fi fost suficientă și n-ar fi avut repercusiuni. Nu s-a limitat însă la asta, ci a pornit o adevărată cruciadă, ba chiar a ținut ședințe de partid cu enoriașii în interiorul lăcașelor de cult.
Asta a ridicat mingea la fileu pentru cei care contestă instituția, dar i-a determinat să devină mai rezervați și pe credincioșii care consideră că rolul bisericii este să-și promoveze pașnic valorile, cu înțelepciune și iubire, să nu se amestece în politică, să ajute omul să devină mai bun, să se ocupe de partea spirituală și sufletească.
În loc să învețe din cele întâmplate atunci, BOR-ul s-a transformat în văcarul supărat pe sat și acuză, cu orice prilej, că biserica, religia, credința, sunt prigonite, că se dorește dispariția lor. În loc să promoveze un stil de viață care să-i ofere omului ocazia de a găsi echilibrul în agitația cotidiană, în loc să promoveze exemplele bune ale unor preoți, parohii, comunități ortodoxe (pentru că există destule dintre acestea), imaginea scoasă constant în față e cea de victimă care strigă și amenință. O strategie care, în opinia mea, va avea un efect foarte simplu: erodarea încrederii și îndepărtarea de biserică chiar și a celor care, în sinea lor, cred în divinitate, dar sunt deranjați de derapajele habotniciei.
Pandemia a oferit o nouă ocazie pentru BOR de a ieși în față. Ținând cont că unul dintre elementele esențiale în campania anti-Covid este să fim responsabili pentru a-i proteja pe cei din jur, cred că ar fi fost o bună oportunitate ca biserica să promoveze valorile pe care le predică: grija față de aproape, ajutorarea comunității, lucruri de genul acesta. Ar fi putut îndemna oamenii să fie atenți cu cei de lângă ei, să se ofere voluntari pentru a ajuta primăriile să se ocupe de toți cei aflați în grupe de risc (pe motive de sănătate, de lipsa veniturilor, a ajutorului în gospodărie etc.), de a ajuta DSP-urile să gestioneze situațiile legate de chestionare, anchete și tot tacâmul birocratic necesar pentru a se păstra lucrurile sub control. Sau, eventual, să stea pe tușă, așteptând să treacă toate, dar transmițând mesaje de încurajare de genul „Cu voia lui Dumnezeu vom trece și peste aceste momente grele, așa cum ne-a ajutat să trecem și peste altele”.
Evident că, punctual, au fost și preoți care au făcut asta. Dar știm prea puți- ne despre ei. De ce? Pentru că, la nivel oficial, BOR-ul a preferat să penduleze între o poziție ambiguă și una în care a pozat din nou în victimă. Faptul că a tolerat derapajele zgomotoase ale unor fețe bisericești, dintre care cele ale episcopului Tomisului au ieșit foarte tare și neplăcut în evidență, a lăsat impresia că le girează. Cu ocazia pelerinajelor la moaște, lucrurile s-au încins și mai mult. Nicăieri, BOR-ul n-a lăsat impresia că ar fi interesat în vreun fel de siguranța oamenilor, ci doar de a striga că i se fură tradițiile, credința, că e prigonit. Și asta în condițiile în care fețe bisericești au murit de Covid, în care Papa a recomandat distanțare și a anunțat că slujbele de la evenimentele importante se vor face fără public, fiind televizate, ba în condițiile în care însuși pelerinajul la Mecca s-a făcut cu respectarea restricțiilor/recomandărilor privind responsabilitatea socială.
Nu e cazul bisericii ortodoxe. Manifestările ei oficiale sunt cele ale unui copil răzgâiat, care-și vrea dulciurile fără să-l intereseze dacă se poate sau nu, dacă face rău cuiva sau nu. BOR a pierdut o ocazie uriașă de a atrage lumea alături de biserică, de a arăta că rolul acesteia este de a fi lângă oameni, de a avea grijă de ei, de a-i îndemna să fie smeriți, iubitori de aproa- pe, membri de bază ai comunității, cei care ajută în momentele dificile. Din păcate, a arătat că e condusă de indivizi orgolioși, pe care-i interesează doar să arate că ei sunt puternici, că vor ca biserica să fie stat în stat.
Articolul acesta nu se dorește a fi unul anti-biserică, anti-ortodoxie. Deși mai mult ca sigur că habotnicii așa îl vor considera, pentru că – nu-i așa? – bisericii n-ai voie să-i faci observație. Așa o fi. Dar cu atitudini de genul acesta, profeția bisericii că se dorește distrugerea ei se va adeveri. Culmea, însă, nu va veni din afară. Pentru că nu-ți poate fi luată credința de către cineva care nu crede. Poți renunța la ea de bunăvoie, dacă aceea e concluzia la care ajungi, ori o poți păstra, dar îndepărtându-te de biserică. De ce să te îndepărtezi de ea? Pentru că biserica se sabotează singură. Generațiile învățate să înghită totul fiindcă „așa trebuie” se vor stinge, încetul cu încetul. Noile generații, care nu mai sunt dispuse să accepte autoritatea doar fiindcă „așa trebuie” se vor delimita treptat de o instituție cu ale cărei acțiuni nu vor dori să se identifice.
Așa cum am repetat de câteva ori, nu spun că toți preoții fac și dreg. Unii își văd de menirea lor, cu smerenie și har, înțelegându-și rolul de păstori, ghizi spirituali. Dar ceea ce se vede e ceea ce e girat la nivel mare, de către organele centrale, de către indivizii vocali. Iar acolo, BOR-ul pare să nu înțeleagă că promovează o imagine stridentă, care nu-i va aduce nimic bun pe termen lung. Dimpotrivă.
